Skip to main content

Full text of "Sfantul Vasile cel Mare - Despre Botez"

See other formats


COMORII P PUSIIPI 


i 


t_ ^ 


i^^^H ^^H 




MÎTî:OPOU£l TA?! 

gotaI j " c 




■ 


p-* 


r ^fM 


Ijp 


sianiul 



Vasile cel Mare 



Despre Botez 



rDITURA ANASTASIA 



Coperta şi viziunea grafic/t 
Potiui DlMTUtESO 



ifr 



/Mhyjh 



ftttuir Surin DUMIUZESa? 



C Anastasia ]w; 
5»r Vcocra 1*. acooi 2. Burua-aii, W fiu ti UTtt'JiOKV 



KRN97ift*7-|«8 



*>* Ya^x* o£ K*^c "^ Sţ***i<ţvt Wvrîţj t^ M 



*r, , 



fV ' v » 



OMORI LE PUSTIE 
Sfântul 

Vasile cel Mare 



Despre Botez 



Tniducere P studiu introductiv de 
Pr. Dumitru V. Cfemgescu 



ColecfUi „Comorile ]*tt$tiet" t 

alcătuită ta iniţiativa unor monahi români efe ta 

Sfântul Munte Athfls, 

apare cu bttteeiwântarea 

t^s.mcotAE, 

Mitrufjolttut Banatului 



Colecţie coordonata de ignatie Monahul 






*iî 



Bi 



' '•■ 



i:''<iitta =***» 



»t 



NT- INV. !*,*<,,. 



STUDII 7 INTRODUCTIV 



I. Taina Botezului 



„Mărturisesc un botez 
întru iertarea păcatelor. " 



/. Importanţa botezului 

Cel mai mare dar pe care-1 are omul c!e la Dum- 
nezeu este viaţa. Scopul vieţii omului este prea- 
mărirea lui Dumnezeu şi fericirea înlru Domnul - 
vremelnică pe pământ, eternă în ceruri. Omul, 
prin neascultare, a căzut în păcat, iar plata păcatu- 
lui este moartea. Dumnezeu, din iubirea nease- 
mănată pentru făpturile Sale, L-a trimis pe Fiul 
Său să-1 mântuiască pe om din robia păcatului si 
.să-l împace cu Dumnezeu. Scopul vieţii este deci 
mântuirea. Fericirea sau mântuirea deplină se ca- 
pătă în împărăţia cerurilor. împărăţia lui Dumnezeu, 
în Evanghelie, e Biserica; luptătoare şi triumfă- 
toare. Botezul este uşa prin care se intră în Biserică. 
Fără el nu există mântuire, i'rin el se intră nu nu- 
mai în societatea creştinilor de pe pământ, ci şi în 



comunitatea cerească a celor aleşi, floarea lui este 
una universală şi ţoale confesiunile îl recunosc. Ce 
este, mai exact, botezul ? „Botezul este acea stanţă 
taină în care, prin întreită cufundare în apă, în nu- 
mele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, omul 
se curăţă de păcatul strămoşesc şi de toate pă- 
catele făcute până la botez, se renaşte spre o nouă 
viaţă spirituală şi se face membru al Bisericii" [1]. 

După Mărturisirea ortodoxă, Botezul este o 
spălare şi curăţire de păcatul strămoşesc, prin cu- 
fundarea de trei ori în apă, când preotul zice aces- 
te cuvinte: „în numele Tatălui. Amin. $i al Fiului. 
Amin. Şi al Sfântului Duh. Amin". 

După Definiţia Conciliului tridentin, Ia romano- 
catolici, botezul este sacramentul regenerării din 
apă şi din cuvânt. După luterani, botezul nu este 
numai apă, ci apă absorbită în cuvântul lui Dum- 
nezeu şi unită cu acesta (21. După Calvin, botezul 
este semnul de iniţiere prin care noi suntem în- 
corporaţi în societatea numită Biserică, pentru ca, 
îmbrăcaţi (altoiţi) în Hristos, să devenim fiu lui 
Dumnezeu. Dorul de mântuire a frământat inimile 
tuturor popoarelor. „După mântuire suspină lu- 
mea din toate vremile. Aspiraţia către mântuire 
subliniază toate frământările istoriei universale. 
Iar de la Mântuitorul încoace problema mântuirii şi 
dezlegarea ei evanghelică interesează viata între- 
gii omeniri" Bl. Nici o religie nu a izbutit să aducă 



mulţumire în acest zbucium al omenirii după 
mântuire în măsura în care a făcut-o religia creşti- 
nă. „Pentru noi. creştinismul singur îl pune pe om 
în situaţia de a-şi normaliza şi superioriza viaţa, 
adică de a se mântui. E singura religie a mântuirii 
reale şi veşnic valabile. El valorează ca ideal al 
vieţii omeneşti, idealul prin excelenţă spiritual şi 
creator: mântuirea, oferind - prin Evanghelic, prin 
Mântuitorul şi prin Biserică - şi învăţăturii, şi pil- 
dă, şi aşezământul pentru realizarea sa" [4]. 

Pentru dobândirea acestei mântuiri, era sădită în 
concepţia vechilor religii ideea de curăţire. Spălă- 
rile celor vechi erau pentru curăţirea corpului şi 
învierea spiritului, dar în acelaşi timp reprezentau 

şi un simbol al celor viitoare. 

La iudei, desele spălări şi curăţiri, de care se 
aminteşte în Levitic, erau orânduite pentru purifi- 
carea internă şi sfinţenie. Acestea erau privite cu 
multă stricteţe, uneori chiar exagerat. 

La greci era ideea că spălările curăţă deopotri- 
vă corpul şi spiritul. 

Ia romani erau spălări orânduite pentru nou- 
născuţi, în sensul de curăţire rituală. 

La indieni erau anumite ceremonii în legătură 
ou spălările. Se punea nume pnmcului, era uns cu 
ulei şi stropit cu apă. 

La perşi, nou-născutul era spălat de trei ori cu 
urină de bou şi cu apă. 



La musulmani se practica stropirea unor părţi 
ale corpului sau a corpului întreg, spălările fiind 
însoţite de rugăciuni. 

La egipteni, preoţii se îmbăiau cu apă rece de 
mai multe ori. 

La mexicani, scufundarea în apă era însoţită şi de 
stranii blesteme rituale. 

Deci existenţa riturilor purificatoare o întâlnim 
la toate poparele, aceasta dovedind că popoarele 
recunosc starea lor păcătoasă şi dorinţa de a se 
împăca cu Dumnezeu printr-un semn văzut: apa 
- simbol al curăţirii şi al reînnoirii. 

în Vechiul Testament, apele creaţiunii sunt in- 
terpretate ca principiu al vieţii; apele diluviului — 
ca figurare a apei sfinte a botezului; circumcizia - 
ca semn al legământului sacru; trecerea prin Ma- 
rea Roşie - ca o spălare şi scăpare de robie; apa 
ţâşnită din stânca lovită de Moise - ca apă regene- 
ratoare, asemenea botezului; spălările iudaice — ca 
semne ale curăţirii prin botez; vindecarea Iui Nee- 
mia în fluviul Iordan - ca semn al curăţirii ce avea 
să vină prin Mântuitorul, Deci acestea, şi altele 
asemenea, pot fi socotite ca preînchipuiri ale 
Sfântului Botez. 

în afară de aceste preînchipuiri, lot în Vechiul 
Testament găsim profeţii privitoare la botez. 
Exemple: cf. IV Regi 2, 21: „izvorul apelor drese 
cu sare de Elisei"; Psalmul 22, 2-3: „Ia apa odihnei 
m-a lîrănit, sufletul meu 1-a întors"; Psalmul 5ih 



„Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curaţi, spăla-mă-vei 
şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi"; Isaia 1, 
15: „Spâlaţi-vă, curăţiţi-vă"; Ezechiel 36, 25: „Şi vă 
voi stropi cu apă curată şi vă veţi curaţi"; Zaharia 
13, 1: jn vremea aceea va fi un izvor cu apă curgă- 
toare pentru casa lui David şi pentru locuitorii Ie- 
rusalimului". 

Pe această cale profetică, ajungem la botezul 
Sfanţului loan. „Precum soarele înainte de a răsă- 
ri, îşi trimite razele sale, care vin ca să lumineze 
lumea, şi precum puternicii zilelor de atunci obiş- 
nuiau a-şi anunţa sosirea prin soli trimişi mai înain- 
le, tot aşa şi înainte de venirea Domnului Iisus 
Hrislos îşi face apariţia mai întâi loan Botezătorul, 
fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei" J5L 

Sfântul loan Botezătorul şi înaintemcrgatorul 
boteza în Iordan pe cei ce-şi mărturiseau păcate- 
le. Botezul lui era botez de pocăinţă. jV se pocăi 
cineva înseamnă a înţelege toata greutatea păcate- 
lor comise şi a resimţi în sufletul său regrete atât de 
adânci, din cauza acestora, încât respectivul se 
hotărăşte a se lepăda de toate păcatele sale şi a 
începe o viaţă cu totul nouă, plăcută lui Dumne- 
zeu" 161. Iar deosebirea dintre botezul lui loan şi 
cel al Mântuitorului este arătată în scrierea lui Ter- 
tulian De baptismo (X, 11), unde zice: „Ucenicii 
lui iisus Hristos botezară ca slugi, asemenea lui 
loan Botezătorul şi cu acelaşi botez ca el, iar nu 
cu altul, că altul nu mai era decât cel care iu insti- 



luit mai târziu de lisus Hrisios însuşi şi care nu 
putea fi administrat atunci de ucenici, pentru că 
slava Domnului nu se arătase încă deplin, iar 
eficacitatea botezului nu era încă aşezată prin pa- 
timă şi înviere" 171. 

Ioan Botezătorul boteza cu apă, spre pocăinţă, 
iar Mântuitorul cu Duh Slant şi cu foc. 

Şi totuşi Mântuitorul Hristos a primit botezul de 
la Ioan, în apa Iordanului, ca să împlinească roată 
dreptatea (cf. Matei 3, 15). Cerurile s-au deschis, 
Duhul Sfanţ S-a pogorât în chip de porumbel, iar 
Tatăl a glăsuit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit". Ni- 
mic mai măreţ, nimic mai frumos ! Dogma Sfintei 
Treimi se arată noua. $i cântă Biserica: „în Iordan 
botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a 
arătau."; iar înainte de bolez: „Văzutu-Te-au apele 
şi s-au temut. Iordanul s-a întors înapoi". 

Noi suntem creştini - adică urmaşi ai Domnu- 
lui Hristos, Care însuşi Dumnezeu fiind, S-a bote- 
zat, ca pe noi să ne înveţe că fără botez nu vom fi 
vrednici de împărăţia cerurilor. Importanţa bote- 
zului stă, înainte de toate, în aceea că este institu- 
it ca Sfântă Taină de către însuşi Domnul Hristos, 
după învierea Sa din morţi, când a zis; „Datu-Mi-s-a 
toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, 
mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le 
în numele Tatălui şt al Fiului şi al Sfântului Duh, 
învăţându-le să păzească roate câte v-am poruncit 
vouă, şi iară, Eu cu voi sunr în toate zilele, până Ia 



sfârşitul veacului" (Matei 29, 18-19). Şi a mai preci- 
zat: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, 
iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16, 16). 
Prin urmare, referindu-ne la importanţa bote- 
zului, nu putem decât să rămânem covârşiţi de pu- 
terea tainei, care ne sfinţeşte. Venind de la Domnul, 
Care „şi curgerile Iordanului le-a sfinţit din cer, tri- 
miţând pe Duhul Sfanţ", înseamnă că botezul este 
aşa de Dumnezeu rânduită a mântuirii noastre. Nu 
putem decât să zicem, cutremuraţi: „Mare eşti 
Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale !". 

2. Necesitatea botezului 

„Fără borez nu există mântuire" - această for- 
mulă rezidă în cuvintele Mântuitorului: „De nu se 
va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să 
intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5). Şi lot 
aşa de clar: „Cel ce va crede şi se va boteza se va 
mâruui; iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 
16, 16). Rezultă limpede de aici necesitatea bote- 
zului pentru toate neamurile. 

La predica Sf. Apostol Petru, s-au botezat ca la 
trei mii; iar Sf. Apostol Pavel spune (Ttt 3, 5) că „ne-a 
mântuit după a Lui îndurare, prin baia naşterii ce- 
lei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt". 

„Baia renaşrcrii este atât de necesară pentru 
starea vieţii spirituale, după cum rouă este nece- 



10 



n 



sară pentru fructul care se produce din pământul 
uscat" şi „Din cauza stricăciunii naturii omeneşti 
prin păcat, întru Adam, botezul este necesar pen- 
tru toţi deopotrivă" [81. 

„Nimeni nu intră în împărăţia cerurilor altfel 
decât prin botez", zice Sf. Ambrozie. Deci Taina Bo- 
tezului e necesara şi pentru iertarea păcatelor {pen- 
rru că păcatul originar se transmite de la Adam), 
dar mai e necesară şi pentru primirea celorlalte 
Taine, deoarece rară botez nu poţi primi nici Mir- 
ungere, nici împărtăşanie, nici Pocăinţă, mei orice 
altă Taină. Numai ereticii şi raţionaliştii tăgăduiesc 
necesitatea Sfântului Botez. 

Dar necesitatea botezului decurge şi din efectele 
acestuia, care sunt formulate în Mărturisirea orto- 

doxă astfel: „Iar rodul şi folosul acestei taine uşor 

îl poate înţelege fiecine. Căci întâi, taina aceasta 
şterge toate păcatele, la prunci pe cel strămoşesc, 
iar la cei mari atât pe cel strămoşesc, cât şi pe cele 
de voie. Al doilea, omul se înnoieşte şi se aşează în 
dreptatea aceea pe care o avea când era nevinovat 
şi fără de păcat, după cum mărturiseşte şi Aposto- 
lul, zicând: -Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi 
îndreptai în numele Domnului lisus Hristos şi în 
Duhul Dumnezeului nostru» (/ Corinteni 6, 11). 
Apoi cei botezaţi se fac membre ale trupului lui 
Hristos şi se îmbracă cu Domnul nostru, precum 
zice Apostolul: -Câţi în Hristos v-aţi botezat, în 
Hristos v-aţi îmbrăcat iGalateni 3, 27> n . 



12 



Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Botezul harului ii 
curăţeşte pe toţi, fie închinător la idoli, fie desfrâ- 
nat sau adulter sau vinovat de orice alt păcat. De ar 
avea cineva în sine tot râul din lume, dacă se cu- 
fundă în apele botezului, iese din aceste dumne- 
zeieşti ape mai curat ca razele soarelui. Cel ce 
iese din baia aceasta nu numai că e curat, ci şi 
sfânt şi drept, căci Apostolul n-a zis numai -V-aţi 
spălat-, ci şi «V-aţi sfinţit, v-aţi îndreptat-. Botezul 
nu numai că ne iaită păcatele, ci ne curăţeşte şi 
fărădelegile. După botez suntem oarecum născuţi 
din nou, căci el ne creează şi ne formează din nou" 
{Pentru lumina cateh umerii lor, 3), iar Fericitul 
Augustin, în cuvântarea asupra Simbolului aposto- 
lic, zice: „Dacă cineva trece din această viaţă în- 
dată după primirea botezului, nu-i rămâne nimic 
de ispăşit, căci i s-a iertat lot". 

După botez mai rămân urmările păcatului ori- 
ginar: moartea, bolile, suferinţele, foamea. înclina- 
rea către păcat. Dar acestea ca un simbol spre vir- 
tute, pentru că aici se vede voinţa celui care prin 
luptă vrea să se încununeze. 

Botezul este unul, pentru că şi Hristos o dată a 

murit. 

Necesitatea botezului ne mai arată şi efectele 
sociale ale acestuia. Devreme ce el este mijlocul 
de a intra în societatea creştină în numele Prea 
Sfintei Treimi, urmează, pentru societate, că noi, 
cei botezaţi, suntem fii ai aceluiaşi Tată - Dumne- 



13 



zeu - şi deci între noi suncem fraţi. Această frăţie- 
tate implică egalitate şi iubire. în vechime, femeia 
nu era pe acelaşi picior de egalitate cu bărbatul: 
copiii erau aruncaţi după voie, sclavajul era legife- 
rai, în botezul creştin, toate acestea suni înlăturate. 

Copilul încă de la naştere este primii la Sfântul 
Botez, pentru că viaţa lui nu trebuie lipsită de ha- 
rul Sfanţului Duh care se dobândeşte prin botez. 
Botezul, dând cinste şi înălţare omului, insuflă res- 
pect, veneraţie şi dragoste — bazele de armonie 
ale societăţii. Popoarele boiezate au adus la lumi- 
nă popoarele necredincioase şi faima lor bazata 
pe principiile evanghelice a strălucit în lume prin 
lumina supranaturală a Sfanţului Botez. 

Botezul fiind necesar pentru toţi, înseamnă că 
şi pentru copii e de trebuinţă, căci şi aceştia au pă- 
catul originar de spălat în apa botezului. Iar dacă 
ei rtu pot mărturisi credinţa, îi au pe părinţi şi naşi 
ca martori, datori să-i înveţe mai târziu predania 
Bisericii. Apostolii au botezat case întregi. Nu erau 
deci excluşi copiii. Mântuitorul a zis: „Lăsaţi copiii 
şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia 
este împărăţia cerurilor" {Matei 19, 14). împărăţia 
cerurilor se capătă prin botez; prin urmare, copiii 
trebuie şi ei botezaţi, chiar dacă nu au păcate per- 
sonale şi nu sunt conştienţi de actul tainic săvârşit. 
Aşa au învăţat Părinţii şi Scriitorii bisericeşti. Să-1 
amintim numai pe Fericitul Augustin: „Botezul 
pruncilor l-a avut totdeauna Biserica şi 1-a menţinui. 



ta l-a primit din credinţa strămoşilor, ţine stator- 
lic la el, şi va ţine până la sfârşit" [91- 

Pe lângă botezul cu apă, mai e şi botezul sân- 
gelui- adică moartea martirică pentru Hristos, 
precum şi botezul voinţei - adică dorinţa arzatoa- 
Be a cuiva de a primi botezul şi de a se face mem- 
I »n i al Bisericii, fără să-l fi primit formal. Primul se 
[bazează pe cuvintele Mântuitorului: „... iar cine va 
feierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghe- 
lie, acela îl va scăpa" (Marcu 8, 35), sau: „Fericiţi 
tei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împără- 
ţia cerurilor" (Matei 5, 10). Al doilea se bazează pe 
Următorul citai: „Cel ce are poruncile Mele şi le 
băzeşte, acela este care Mă iubeşte" Uoan 14, 21). 



.?. Realitatea botezului 

După ce ne-am dat seama, pe scurt, de impor- 
tanţa şi necesitatea botezului, este bine să le în- 
cununăm pe acestea două cu corolarul realităţii 
botezului - aşa cum rezultă din scrierile Sfinţilor 
Părinţi şi Scriitori bisericeşti ai primelor veacuri 
creştine. 

Mai întâi, despre semnificaţia cuvântului UOI. 
Botez vine de la grecescul (Samioua (lat. baptis- 

fnutri) şi înseamnă: „cufundare, scăldare, tainică 
hpălare cu apă". Verbul este Pantei) sau fkoiTi^co, 

.i ulund, scald, spăl". în Biserică, este Sfînta Taină 



14 



15 



prin care omul capătă iertare de păcate şi se face 
membru al societăţii creştine, prin întreită cufun- 
dare în apă, după ritualul stabilit. 

lată şi diversele denumiri ce i s-au dat botezului: 

1. Baie, scăldătoarc (Xoanpov, lavracum\ 
aquae) — Clement Alexandrinul, Iustin Martirul, 
Sf. Ioan Gură de Aur şi Tertulian. 

2. Izvor sfânt ifons sacef) - Fer. Augustin, în 
De civitate Dei. 

3. Apa vieţii (î>6op xnq ^tofiţ) - Barnaba şi| 

Iustin Martirul. 

4. Taina apei (sacramentum aquae) — 
Tertulian. 

5. Sigiliu (ctppaYic,, signum sigillium) - refe- 
rindu-se la puterea pe care o imprimă în suflet, ca 
în Constituţiile Apostolice şi la Tertulian. 

6. Renaştere (âvap.Evvnoiq) - Iustin Martirul. 

7. Lumină, luminare (qx&o, (ptfmmia) - Iustin 
Martirul, Clement Alexandrinul ş. a. 

8. Sfinţire (â;|iacn6ţ - sanctificatio) - Sf. Gri- 
gore de Nazianz. 

9. Iertarea păcatelor (remissio peceatorum) - 

Fericitul Augustin. 

10. Apă mântuitoare (aqua salutaris) - 

Ciprian. 

Sunt şi alte multe denumiri care s-au concen- 
trat în rugăciunile de Ia rânduiala Sfântului Botez,, 
reprezentând o fidelă mărturisire a tradiţiei Biseri- 



cii primare. Iată astfel de denumiri ale botezului 
întâlnite în ritualul său: „Sfântă luminare", „Baia 
naşterii celei de a doua", „Apa binecuvântării Ior- 
danului", „Izvor de nestricăciune", „Darul izbăvi- 
rii' . „Dezlegare de păcate", „Vindecare de boli", 
„Dracilor pietre", „Apă de puterile potrivnice ne- 
atinsă", „Apă plină de putere îngerească", „Apă de 
sfinţire", „Iertarea păcatelor", „Luminarea suflete- 
lor", „înnoirea duhului", „Dar primirii de fii", „îm- 
brăcăminte nestricăciunii", Jzvorul vieţii" ş. a. 

Şi acum, procedând Ia examinarea primelor 
scrieri, începem cu cea mai veche scriere creşti- 
nească de după cărţile Noului Testament — învă- 
ţătura celor 12 Apostoli în cap. VII al acestei scri- 
eri, citim următoarele: " 

„în ce priveşte botezul, să botezaţi astfel: după 

( e aţi rânduit toate aceste lucruri, botezaţi cu apă 
vte în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului 
Duh. Dacă n-ai apă vie, botează cu caldă. Dacă n-ai 
nici una, nici alta, toarnă apă pe cap de trei ori în 
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfanţului Duh. 

Mai înainte de botez, însă, să postească cel ce 
Ixitează, cel ce se botează şi alţii care pot. Inştiin- 
ţcază-1, de asemenea, pe cel care trebuie să se bo- 
teze, ca să postească o zi sau două mai înainte de 
a se boteza" [1 li. 

Sfântul Ignatie Teoforul afirmă în epistolele sale 
că a boteza, precum şi a servi agapele, nu este 
permis fără episcop. Aceasta evidenţiază rolul în- 



16 



? - Ofttprn Htffc? 



17 



semnat al Tainei. Barnaba zice: „Ne pogorâm în 
apă plini de păcate şi necuraţi, dar ieşim purtând în 
sufletul nostru fructul temerii şi al speranţei în 
lisus". „Primim iertarea păcatelor si. nădăjduind 
întru numele Lui, ne facem iarăşi noi, creându-ne 
din nou". 

Hernia a pus în lumină necesitatea şi eficacita- 
tea penitentei înainte de botez. El zice; „Pietrele, 
prin care sunt închipuiţi oamenii care intră în Bi- 
serică, trebuie să treacă prin apa botezului ca să 
se umple de viaţă, deoarece dânşii nu pot să intre 
în împărăţia lui Dumnezeu decât părăsind viaţa lor 
trecută, care conţine germenul morţii; căci omul, 
până la a-şi apropria numele de fiu al lui Dumne- 
zeu, a fost mort; dar îndată ce primeşte acest sigi- 
liu, se leapădă de moarte şi intră în viaţă. Sigiliul 

acesta este apa botezului: în ea oamenii intră marţi 
şi ies vii". 

Iustin Martirul şi Filosoful, primul apologet, 
spune: „Dacă cineva crede cu tărie şi este convins 
că învăţăturile şi cuvintele noastre sunt însuşi ade- 
vărul, şi se obligă să-şi conformeze viaţa cu el, îl 
învăţăm să ceară de la Dumnezeu, prin rugăciune 
şi ajunarc, iertarea păcatelor sale de mai înainte, şi 
ajunăm şi ne rugăm şi noi împreună cu el. După 
aceea îl ducem într-un loc unde e apă şi acolo se 
naşte din nou ca şi noi, adică se cufundă în apâ şi 
se spală în numele Părintelui tuturor, Domnul 
Dumnezeu, şi al Mântuitorului nostru lisus llristos 



hi al Duhului Sfânt, căci Hristos a zis că de nu se va 
haste omul din nou, nu va intra în împărăţia lui 
(Dumnezeu* 1 [12]. De aici se vede ca botezul este 
Iluminare pentru cei ce primesc învăţătura creşli- 
(na, iar ci se produce în baia în care omul s-a spă- 
lat în numele celor trei Persoane şi al cărei efect 
kste renaşterea (6vau£vvT|ai<;) 

Iar în Apologia I, cap. LXV, 1, zice: „După ce 
nm spălat [botezat] pe cel care s-a convertit, îl 
Conducem la locul în care sunt adunaţi acei pe 
care noi îi vom numi fraţi [adică credincioşi sau 
botezaţii, făcând apoi rugăciuni fierbinţi, pentru 
noi, pentru cel luminat [botezat] si pentru toţi cei- 
lalţi de pretutindeni, pentru ca ajunşi la cunoştinţa 
adevărului, să ne arătăm şi prin fapte virtuoşi şi 
împlinitori ai celor poruncile, spre a ne învrednici 
de mântuirea veşnică" [13]. 

Clement Alexandrinul numeşte botezul baie, 
pentru că prin el ne spălăm păcatele; graţie, pentru 
că prin el ni se iartă pedepsele meritate pentru 
I păcat; luminare, pentru că prin botez primim da- 
rul contemplării celor divine. 

Origen proclamă: „Botezul izbăvitor nu se poate 
face decât în numele Prea Sfintei Treimi, adică prin 
chemarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh" 
|14], iar „Biserica a primit de Ia Apostoli ttadiţia de 
a-i boteza si pe prunci" [151- 

Tenulian, vorbind despre apa botezului, zice: 
„Dacă apa prin firea sa, ca materie întrebuinţată la 



18 



19 



spălat, ne duce cu gândul la presupunerea unei 
curăţiri ispăşitoare, cu atât mai vârtos va aven 
avea această însuşire prin autoritatea dumnezeias- 
că, de la care a primii toată puterea ei" H6J; şi 
încă: „Nu o dată, ci de trei ori ne cufundăm: câte o 
data în numele fiecăreia dintre Persoanele Sfintei 
Treimi" [17]. Ne mai spune că, pe baza tradiţiei bi- 
sericeşti, se cerea de la cel ce se pregătea pentru 
botez, înainte de cufundarea de trei ori, să se le- 
pede de Satana şi de slujitorii acestuia şi să dea 
răspunsuri la întrebările despre credinţa propovă- 
duită de Hristos (18), căci „sufletul fiecărui om 
este posedat de un demon şi numai prin exorcis- 
me poate scăpa de el" [191- 

Ciprian expune botezul pruncilor şi botezul 
sângelui: „De aceea, iubitul meu frate, sinodul 
nostru a hotărât următoarele: Nu trebuie să înde- 
părtăm pe nimeni de la botez şi de la harul lui 
Dumnezeu, Care este bun şi îndurător cu toţi. 
Ceea ce trebuie să se păzească de către toţi este. 
după mine, mai ales grija faţă de cei de curând 
născuţi, care merită deosebita noastră atenţie şi 
bunăvoinţa Dumnezeului nostru" 120]; şi mai de- 
parte: „Să se ştie că acei catchumeni care se su- 
pun muceniciei nu sunt lipsiţi de botez, căci sunt 
botezaţi cu botezul cel mai marc şi cel mai glo- 
rios, cu botezul sângelui, despre care a vorbit 
Mântuitorul însuşi atunci când a zis că El are să se 
boteze cu un alt botez {Matei 20, 22). Şi iarăşi 



20 



[Mimul ne încredinţează. în Evanghelia Sa, că cei 
au fost botezaţi din propriul lor sânge, şi s-au 
fărşit prin suferinţe, ajung la desăvârşire şi pri- 
nse harul făgăduinţei divine" [21]. 
Din oglindirea Tainei dumnezeieşti a Slăntului 
)tez în scrierile Părinţilor şi autorilor bisericeşti 
In primele trei veacuri, observăm în treacăt ur- 

itoarele: 

1. Că botezul - instituit de Mântuitorul, practicat 
Apostoli şi de urmaşii lor - s-a făcut dintotdea- 

în numele Sfintei Treimi. 

2. Că se făcea de către episcopi şi presbiteri, 
■in cufundare în apă curgătoare, spre iertarea 
lealelor şi renaştere spirituală. 

3. Că botezul se oficia şi pruncilor, iar pentru 
'i mari SC cerea o pregătire, lepădare de Satana şi 
>rinţa de unire cu Hristos. De asemenea, a fost 
tcotit botez şi botezul sângelui. 

4. Că mântuirea veşnică are ca uşă de intrare 

l>< >tezul. 

I-âmuriri asupra botezului mai găsim şi în Con- 
stituţiile Sfinţilor Apostoli [22] - care sunt „oglinda 
Bisericii de la mijlocul secolului al Il-lea până la 
mijlocul celui de al IV-lea". Canea II, cap. 7, vor- 
beşte „despre însuşirile acelora ce voiesc să pri- 
mească Sfântul Botez: ei nu trebuie să mai păcătu- 
iască"; cap. 17 - despre semnificaţia ceremoniilor 
de la botez; cap. 18 - despre purtarea celui bote- 
zat. Cartea VI, cap. 15 - botezul să se săvârşească 



21 



numai o dată, însă nicidecum de către un eretic. 
Cartea VII, cap. 22 - botezul trebuie săvârşit după 
porunca Domnului; cap. 40 - despre curăţenia 
lăuntrică a catehumcnilor; cap. 41 - cel ce vine la 
botez îl abjură pe Satan, se consacră lui Hristos şi 
pronunţă Simbolul Credinţei; cap. 48 - despre 
sfinţirea apei de la botez. Cartea VIII, 8 - despre 
cei ce sunt de botezat; cap. 32 - deosebite canoa- 
ne ale Apostolului Pavel cu privire la cei ce vin la 
botez, care trebuie primiţi .şi care nu. 

Aceste capitole, numai înşirate aici, prezintă un 
real folos pentru cine s-ar osteni să le citească, 
deoarece reprezintă punctul de vedere al Bisericii 
primare. 

De asemenea, dacă am cerceta şi Canoanele 
Sfinţilor Apostoli - scrise pe la finele secolului al 
IH-lea - am vedea că în ele stă scris: 

Canonul 46 - „Episcopul sau prcsbiterul, de va 
admite botezul sau jertfa ereticilor, dispunem să 
se caterisească". 

Ca n. 47 - „Episcopul sau presbiterul, de va bo- 
teza din nou pe cel ce are botez adevărat, ori de 
nu va boteza pe cel spurcat de către necinstitorii lui 
Dumnezeu, să se caterisească - ca unul ce-şi bate 
joc de Crucea şi de moartea Domnului..." 

Can. 49 - „Dacă vreun episcop sau presbiter nu 
ar boteza după porunca Domnului, adică în Tatăl, 
în Fiul şi în Duhul Sfanţ, ci în trei fără de început, 



ivi in trei Fii, sau în trei Mângâietori, să se afuri- 
■ased" 

Can. 50 - „Dacă vreun episcop sau presbiter 
n va săvârşi trei afundări ale acestei Taine, ci o 
Inguriî afundare, care se face întru moartea Dom- 
ilui, să se caterisească. Fiindcă nu a zis Domnul: 
itezaţi întru moartea Mea, ci: Mergând, învăţaţi 
ite neamurile, botezându-le în numele Tatălui 
I al Fiului şi al Sfântului Duh (.Matei 28, 19)"- 
| Astfel e mărturisită realitatea botezului în pri- 
lele trei veacuri creştine, adică la obârşiile Tradi- 
bisericeşti. 



II. Sfântul Vasile cel Mare 

Să păşim puţin mai departe, în veacul de aur al 
literaturii creştine, care ne interesează în chip de- 
B*ebit, întrucât avem de cercetat o scriere despre 
brttez a unui mare dascăl şi ierarh de atunci: Sf. Va- 
■Ue cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. 

în acea vreme, Dumnezeu a împodobit Biseri- 
ca Sa cu sfinţi oratori şi scriitori fără număr. N-avem 
decât sa ne gândim la atletul Ortodoxiei din Egipt, 
st Atanasie; la Episcopul catehet al Ierusalimului, 
st Chirii; la teologul creştinătăţii, Sf. Grigore de 
.Vizianz; la cel mai mare exeget şi orator, Sf. loan 
Cjtuă de Aur; la oratorul Siriei şi lupătorul contra 



11 



ereziilor, Sf. Efrem; la filosoful Capadochiei, Sf. 
Grigore de Nyssa; la fondatorul vieţii monahale şi 
neîntrecutul filantrop, Sf. Vasile cel Mare; la ferici- 
ţii lcronim şi Augustin, sau la luminaţii împăraţi 
Constantin şi Teodosie. 

Dintre iluştrii ierarhi din veacul al lV-lea, care au 
strălucit cu îndoita lumină a geniului şi a sfinţeniei, 
poate numai Sf. loan Gură de Aur a mai fost atăt 
de admirat de către contemporani şi lăudat de că- 
tre posteritate ca Sf. VasUe cel Mare. 

1. Viaţa Sfântului Vasile cel Mare 

S-a născut la finele anului 329 în Cezareea Ca- 
padochiei. dintr-o familie bogată şi profund creş- 
tină. Tatăl său - purtând tot numele de Vasile - 
era retor şi avocat, iar mama sa, Emilia, era o fe- 
meie plină de virtuţi, căreia i se spunea „hrănitoa- 
rea săracilor". AceşU părinţi au avut zece copii. 
Dintre aceştia, trei au devenit episcopi: Sf. Vasile, 
Sf. Grigore de Nyssa şi Petru de Sebasta. Sora lor, 
Macrina, a întemeiat mănăstire de călugăriţe la 
Anesi, iar fratele lor, Naucraţiu, a fost pustnic şi 
mare făcător de minuni. Bunicul său după mamă 
fusese martir; iar bunica sa după tată, anume Ma- 
crina (numită şi „Macrina cea Bătrână" , spre a o 
deosebi de ilustra ei nepoată pomenită mai sus), 



24 



ire i-a dat învăţătură pe când era copil, fusese 
onica Sf. Grigore Taumaturgul în Pont. 
Primii ani de studiu îi făcu în Cezareea şi Neo- 
izarcea Pontului. Tatăl său i-a fost dascăl de re- 
plică. Apoi a mers la Consta ntinopol, unde a stu- 
Jiat cu sofistul Libanus. Vasile şi-a împodobii 
Kntea şi sufletul cu alese învăţături, dovedindu-şi 
Caintea dascălilor şi a tovarăşilor ascuţimea cuge- 
Ciui şi puterea de muncă. De aci merse să studi- 
Ee la Atena, focarul civilizaţiei, unde întâlni îl pe 
grigore de Nazianz, cu care legă o stanţă priete- 
ie. Ei n-aveau decât o locuinţă, o masă, o voinţa şi 
, ardoare deopotrivă pentru virtute. Nu cunoş- 
;m decât două drumuri: unul principal - al Sfin- 
ţi Biserici, pentru a primi acolo învăţaturile das- 
Slilor; celălalt secundar - al şcolilor, unde 
ţinteau învăţătura unor sofişti renumiţi, precum 
meanul Prohcresius şi bitisianul Himerius. 
Vasile părăsi Atena, venind în patria sa, unde 
ofesâ retorica şi primi botezul la 28 de ani, de la 
jiscopul Dianeos [231; se lepădă de lume, îşi 
lndu averile, vizită pe pustnici, fu făcut lector, se 
(trase pe ţărmurile Irisului. 

Retras din lume, compuse, împreună cu Grigo- 
i de Nazianz, o scriere cu numele de Filocalia - 
fiică o culegere de pasaje din scrierile lui Origen. 
_! organiză viaţa călugărilor după regimul chino- 
Ktic al Sf. Pahomic. Ocupaţia călugărilor consta in 
fteru manual, rugăciune şi studiu. Pentru ei făcu 

25 



Regulile {cele mari şi cele mici). Cu Vasile al Amo- 
irci a luptat contra Eunomienilor, iar la 364 a fosi 
sfinţit preot de către Episcopul Eusebiu al Ceza- 
reci, cu care neînţelegându-se, a trebuit să-I pără- 
sească pentru câţiva ani. Dar Eusebiu îl rechemă 
şi găsi în el un înţelept sfătuitor, pentru a face faţă 
împăratului arian Valens. Ii lăsă cea mai mare par- 
te a administraţiei cparliiei sale. întâmplându-se o 
foamete mare, Vasile împărţi averile sale şi-i ajută 
pe cei lipsiţi. 

In 370, cu mare greutate, este ales Episcop al 
Cezareei Capadochiei - în locul lui Eusebiu. în 
scurta durata a episcopatului său. Sf. Vasile a des- 
făşurat o rodnică activitate: a dezvoltat organizaţia 
monahismului, a făcuL aşezăminte de binefacere, 
a luptai contra ereziei, a biruit în cuvânt pe pre- 
fectul Modcstus şi pe Valens (care a vrut să-i mic- 
şoreze eparhia), l-a sfinţit fratele său Grigore cai 
Episcop de Nyssa, iar pe Grigore de Nazianz ca 
Episcop de Sasima. 

A murit la 1 februarie 3?9. 



2. Scrierile Sfântului Vasile cel Mare 

A. Scrieri exegetice: 

a) 9 omilii asupra Hexaimeronului; 

b) omilii asupra a 13 Psalmi biblici; 

c) comentariul la primele 16 capitole din fsaia; 



d) o culegere de 24 discursuri, panegirice şi 
hulii; 

e) alte omilii atribuite; 

B. Scrieri ascetice: 

a) trei discursuri ascetice; 
Jb) despre judecata lui Dumnezeu şi despre 
linţă; 

c) precepte de morală - 80 (Etica sau Morală); 
d ') Regulile mari - 55 (dezvoltate); 
,e) Regulile mici— 312 (prescurtate); 

IC Scrieri dogmatice: 

la) combaterea Apologiei nelegiuitului Eunomie; 
jb) Despre Sfântul Duh; 

pD. Corespondenţă (365 sau 366 de epistole); 

IE. Sfânta Liturghie care-i poartă numele. 

llrmărînd aceste scrieri ale Sf, Vasile cel Mare, 

■•esc de cuviinţă să redau un pasaj din cuvânta- 

'ii 20-a a Sf. Grigore de Nazian2, care vorbeşte 

1 i lespre ele: 

„Când citesc Hexaimeronul său, îmi pare că 

Mim mai aproape de Creatorul universului şi că 

Mtrund în toate misterele creaţiunii. Când citesc 

■iţtle pe care Ie-a compus pentru combaterea 

racilor, îmi închipui că văd focul care mistuie 



27 



Sodoma şi care preface în cenuşă aceste limbi 
scelerate şi nelegiuite, sau că văd Turnul Babei,; 
care, fiind rău construit, se prăbuşeşte într-o clipă.! 
Când meditez asupra a ceea ce a scris cu privire la 
Sfântul Duh, mă simt pe deplin încredinţat dej 
dumnezeirea Sa. Si întemeiat pe demonstraţiile pe 
care face, vestesc cu siguranţă şi celorlalţi acest' 
adevăr. Operele compuse pentru oamenii ale că- j 
ror cunoştinţe sunt mai mărginite au o mare în- 
semnătate pentru cuvintele simple. Panegiriceid 
sale întru lauda martirilor mă fac a dispreţul pro-j 
priul trup. Ele îmi inspiră curaj şi mă fac să doresc] 
a fi încercai şi în asemenea lupte. Cuvântările salt 
morale reprezintă tot atâtea frumoase reguli de via- 
ţă, fiindu-mi de un mare ajutor pentru a-mi curaţii 
trupul şi sufletul şi pentru a deveni un templu! 
demn de Dumnezeu, sau mai bine zis un instm- 
ment al laudelor Sale, făcându-mă să cunosc mă-| 
rirea şi puterea Sa". 



3- Caracterul Sfântului Vasile cei Mare 

Pe drept a fost numit „cel Mare" pentru inteli- 
genţa, cuvântul şi caracterul său. Trăsătura domi- 
nantă a caracterului său pare a fi o armonioasă 
plinătate a darurilor celor mai felurite. Biserica a 
avut puţini oameni aşa de desăvârşiţi şi echilibraţi 
ca el. A fost totodată om de doctrină, a cărui cu- 
getare precisa călăuzeşte o generaţie, şi om de ac- 



mtie, cu caracter tare, ştiind ce vrea şi găsind cu 
kărâre mijloacele necesare pentru realizare. Este 
■ pâstnîtor al credinţei tradiţionale şi un iubitor 
p copilărie al culmrii clasice. E filosof când tre- 
fce să combată o greşeală, e oratorul care rămâne 
contact cu oamenii, ştie să le vorbească şi să-i 

iducă. 

Acest ansamblu de caUtăţi strălucitoare şi te- 
H'inice i-a îngăduit Sfântului Vasile să exercite în 
Iurtă vreme o înrâurire covârşitoare. A fost un 
*ştin deplin prin gândire şi atitudine, iar din 
Bnci tic vedere literar pare a fi cel mai clasic dintre 
rinntii greci. 

Pentru a ne da Seama de autoritatea personali- 
tţn sale, n-avem decât să ne gândim cât de dârz 
răspuns prefectului Modest 
„Vrei averile mele ? la-le ! Pe mine nu mă vei 
Iniei, iar pe tine nu te vor îmbogăţi. Zdrenţele de 
mine şi ceasloavele mele cliibzuicsc că nu-ţi fac 
jbuinţă. De izgonire nu mă tem. că lot pământul 
ii lui Dumnezeu. De caznele la care vei fi vrând 
mă pul* nici o grijă nu port, ci mai vârtos U-oi 
lultumi, căci astfel mă vei Uimite mai degrabă la 
iiuiiczcu. "Modest, cuprins de grea furie, i-a zis: 
wimeni nu mi-a vorbit vreodată cu atâta îndrăz- 
Krakî !-. Atunci, Sf. Vasile n-a pregetat sâ-i răspun- 
sa .Pentru că nu ţi s-a întâmplat să vorbeşti cu un 
fciscop. întru toate noi ne purtăm eu smerenie şi 
fclândcţc, dar când cineva ar vrea să ia de la noi 



28 



29 



pe Dumnezeu si dreptatea Lui, o, atunci nu ne te- 



y v y 



^ L* 



y y ¥ r 7 % fT? ^W rffWS'W 



y ¥ ¥ ¥ ¥ 



¥ ¥ 




e veghea sa. a-9,Qierţlpţi; tpţî ţ în fine v pe aceh. 



tu^'l 



. 
■. ii 
r m- 

i puici 
itafea i-au 
îi numele 

■ ele 

pri\ ir. 
tiunile 

■ i 

lui 
■ 

. 
- . iro- 
rttulDuh 




n 
. 
ii kiTu ' s ii. 



«■::"•.#>',,, 



■ 1 

peroraţie cin /ia. 

con i]t 

,\enili acum i ; : oţi 

■ ' i c« liii« lowi lui [ovai i voi Lol ri _me 

\ p c*ţi li cetăţeni iinl, uniţi-vă cu mine pentni a-f 

:h!m laude- fiecare dintre vi murtu-l 

din viiîuT ilc lip 

pi, kludaţi-l pe legislatorul vostru ! Turmă laud 
pe piston i ■ ' OraD «i i lin I iţi i p< 
tru ! laţi-1 pe purtătorul i «tru în oda* 

ia Mirelui! F lâudaţi-l itru ! 

Puşi ■ > ■ i i ■ -uf ■■ ! Cuvi 

i I im -i | « i irul vosiru ! împle, 

lâudaţi-l . i ui 

şuintei, iaudati-l pe cel a luminat iri- 

loi - l ; ci ului. lăudaţi I pe 

pui iu palii asire ' I Jameni ne iţi, 

lâu< care aila| \ iie 

rt ' Bătrâni, lăudaţi*! pe sprijinitorul vostru ! Tineri, 
lăudaţi-l pe ce] > ' upeieti minele viei: 

daţi pe providenţa \ . i:i' Bogaţi, lau- 
rul milosteniei voastre! Lau- 
daţi-I, văduv, i riturul >i pili 

(ţeni - pe frai truj 

v;i bucuraţi inătale. pe prietenul 






■■ ■ immi u e priilllll H ■ 
l timpul si in n, un Iu 

i plin di ; > ! 

i diminui 

activilai i 3U1 
cum îl ar; 

■i: ' | aci] . .i J 1 ": "r 1 ' f li LUIIIIU C 

■ ■! în drepi l 
L în omiliile 
: credinţei o îc, inclusiv _ 

■ ■ 

Ut 1 1 1' SI N i <■•■ I ii ii h ailor di 

sen ale Mnti ii . i le i . 

lL eli ilfui: 

ni le-au transmis Sfinţii 

! adminîsi 

oniplcl ■ i ' ifl 



UI Botez 



ire £ 

al< dar care suni in 

discipn 



31 



li 



dictare. în lipsa cuvântărilor pierdute, ele împli- 
nesc un mare gol şi, întrucât sunt în tonul învăţă- 
turii Sf . \âsile şi al Bisericii, prezintă o mare valoa- 
re pentru toate timpurile. 

Cele trei trepte ale catchumenatului - auditorii, I 
asistenţii şi aleşii - luară o mare dezvoltare în seco-' 
Iul al IV-lea. Exista un învăţământ tradiţional pen- 
tru disciplina secretului, pentru că în instrucţiunile 
date catehumenilor nu se spuneau toate învăţătu- 
rile. Sf. Vasile îi îndemna pe cei din Cezarcca să 
nu se depărteze de botez, nici să nu-1 amâne, căci 
fard el sunt ca şi morţi. 

Traducerea pe care o prezint în continuare este 1 
cuprinsă în colecţia Migne, P C, voi. XXXI (1513-- 
1628). Voi rezuma aici aceste cărţi, pentru a avea, 
din capul locului, o idee clară despre cuprinsul 
traducerii 

Cartea întâi (1513-1580) cuprinde trei cuvân- 
tări sau capitole împărţite pe paragrafe, după cum 
urmează: 

I, 1. Trebuie mai întâi să înveţi de la Domnul şi 
pe urmă să te învredniceşti de Sfântul Botez. Te- 
ma acestei cuvântări este învăţătura botezului du- 
pă Evanghelia Domnului. 

I ( 2. Ucenic al Domnului este acela care îşi ia 
crucea şi-I urmează. Ceea ce-i opreşte pe mulţi să 
fie ucenici este păcatul. 



32 



I, 3. Hrislos nc-a eliberat de blestemul pâcatu- 
. Deci suntem datori să urmăm Lui, ca să ne în- 
îdnirim a ne numi ucenici adevăraţi. 

I. i. Domnul ne cheamă la cină. Să nu întârziem 
|n cauza grijilor vieţii - precum cei din pilda ce- 
fe chemaţi ! 

II, 5. Ca să venim Ia har, trebuie să ne eliberăm 
lsub tirania diavolului. Ca ucenici, suntem du- 
să învăţăm despre creaţia lumii, întrupare, în- 

itfrea morţilor, a doua venire, înfricoşata judecată 
fesplata cea dreaptă. 

j'II, 1. Cum se botează cineva cu botezul cel 
tvărat în Evanghelia Domnului nostru lisus 
■stos. Ncavând aici cetate stătătoare, omenirea 
ateste spre cer: acolo este dreptatea deplina şi 

intuirea veşnica. 

II. 2. Cine caută desăvârşirea trebuie să fie lipsit 
orice meteahnă. în împărăţia cerurilor pot intra: 

El săraci cu duhul; coi prigoniţi pentru dreptate; 

•1 care prisosesc în dreptate mai mult decât fari- 

rii. cei care o privesc cu nevinovăţia unui copil; 

(I care sunt născuţi de sus. 

;, 3. Fericiţi sunt cei care împlinesc toată legea 
v li rată în urate vrednici slujitori ai Iui Hristos. 
II, 4. Deosebirea dintre botezul Iui Moise şi cel 
lui loan este ca între Hristos şi Templu. Ceea ce 

n glorios odinioară, acum nu mai străluceşte. 

Min Rotezâlorul, vorbind despre Mântuitorul, 



1 'i .: - ■:.:>:: 



33 



spune: „Acela irebuie să crească, iar eu să mă 

micşorez". 

II, 5. .Ca soarele bure Mele străluceşte botezul 
Domnului faţă de cel al lui loan. Botezul Domnu- 
lui este mai presus de toata mintea, sJavă mai înalta 
decât orice dorinţa si rugăciune omenească, ase-| 
menea soarelui care întrece toate celelalte stele". ] 

II, 6. Cuvintele de trimitere - „Mergând, învăţaţi^ 
toate neamurile, botezându-le..." - au semnificaţia 
lor, care se înţelege prin rugăciunea de obşte. 

II, 7. Despre îndreptarea din nou. Nimeni nu e 
curat de păcat, chiar de ar fi o zi viaţa lui. Hristos 
nc-a chemat din nou la acea slavă dintâi a chipului 
lui Dumnezeu, pentru că nc-a răscumpărat prin 
scump sângele Său. 

H, 8, Prin har ne-am botezat şi ne-am îmbrăcat 
cu Hristos. Să murim păcatului şi să fim fii ai lui 
Dumnezeu prin har ! 

II, 9- Cel ce a cunoscut voia Domnului şi n-a 
fâcut-o, acela se va bate mult. Să luptăm, deci, ca 
să nu pierdem un astfel de dar. 

II, 10. Prin botezul cu foc înţelegem luminarea 
conştiinţei noastre: după cum un fier înroşit în 
para focului nu-l mai cunoşti că e fier, aşa şi noi, 
după promirea botezului, să urâm şi să blestemăm 
păcatul, înnoindu-ne după chipul Creatorului. 

II, 11. Aprinzându-ni-se sufletul de credinţă şi 
ascultare, moartea nu va mai avea putere. Păcate- 
le noastre se vor face albe ca zăpada - dacă vom 



34 



umbla ca fii ai luminii. Să facem binele nu numai 
prietenilor, ci şi duşmanilor noştri 1 

II, 12. Trebuie nu numai să ne răstignim legii. 
ci sa şi murim legii. Toate gunoaie să Ie socotim, 
pentru a-L urma neiulburaţi pe Hristos. 

II, 13. Să ne desfacem de lege - care omoară; 
să trăim după cuvintele Domnului - care sunt duh 
şi viaţa ! Moartea se cade să o privim ca şi sădirea 
seminţelor care mor şi răsar. Când va veni Fiul 
Omului, noi, cei vii, îl vom întâmpina în văzduh şi 
apoi pururea cu Domnul vom fi. 

II, 14. Cine se botează în Hristos, se botează în 
moartea Lui şi înviază cu EI, desfăcându-se de 
omul cel vechi. Om vechi este numit acela care 
face iarăşi şi iarăşi mulţime de păcate. 

II, 15. După cum tel răstignit părăseşte pe cei 
cu care a trăit, tot aşa cel botezat se desface de lu- 
crurile de mai înainte, strămutând u-şi mintea la 
cer. Acolo e cetăţenia lui, prin înnoirea sufletului. 
Apa este asemănarea crucii, a morţii, a înmormân- 
tării şi a învierii din morţi. 

II, 36. Murind păcatului, să nu ne mai întoar- 
cem la el, ci nesmintit să păzim poruncile ! 

II, 17. Iubirii Iui Hristos se cuvine să-i răspun- 
dem cu trăirea după exemplul vieţii Lui. 

II, 18. Desfăcuţi de lege, să ne ferim de orice 
pată a sufletului şi a trupului ! 

II, 19. Pedepsiţi sunt cei ce vor să-şi arate drep- 
tatea şi înţelepciunea lor omenească. 



35 



H, 20. De ce se botează în numele Tatălui, şi al 
Fiului, şi al Sfântului Duh ? Pentru ca să învăţam 
dogma evlaviei şi să renaştem în duh, 

II, 21. Pentru ca sa umblăm pe căile duhului, 
schimbând locurile şi obiceiurile omului vechi. 

11, 22. în Hristos una suntem, pentru că El ne-a 
împăcat cu Dumnezeu. Nu c iudeu, nici elin... 

II, 23- Ca o scândură neşlefuită care este pregă- 
tită pentru o ramă regească, aşa c şi cel ce prin 
botez se pregăteşte a trăi cu Hristos. 

II, 24. Ca fii ai Tatălui, să rămânem în El prin 
credinţă şi iubire, prin păzirea poruncilor ! 

11, 25. Să îngrijim de suflet nu cu iubire făţarni- 
că şi din interes, căci unele ca acestea întristează 
Duhul Sfânt. i 

II, 26. Suntem datori ca înainte de botez să ne 
pregătim a ne lepăda de păcat. 

n, 27. Trăind în Duhul, ne botezăm în numele 
Fiului; îmbrăcaţi în Fiul, devenim noi înşine fii ai 
lui Dumnezeu, adică ne botezăm în numele Tată- 
lui. Cugetând cele de mai sus, drepţii vor străluci 
ca soarele. 

III, 1. Noul bolezat să crească în duh prin parti- 
ciparea la Sfintele Taine. Adică: întâi să înveţe, 
apoi să se boteze, iar pe urmă să se facă părtaş 
acestora. Iată etapele catehumcnatului în chip 

pedagogic. 



36 



III, 2. Hristos a instituit Taina Euharistiei. Când 
mâncăm şi bem, sâ ne aducem aminte totdeauna 
de Cel ce pentru noi a murit şi a înviat ! 

III, 3. Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie. 

la este osândit. Pentru a scăpa de osândă, trebuie 
*ă moară păcatului şi lumii şi să vieze lui Hristos. 

Cartea a doua < 1580-1628), spre deosebire de 
prima, c formată din întrebări şi răspunsuri (în nu- 
măr de 13). Ideile pe care le dezvoltă fac pane tot 
clin învăţătura botezului. Ele nu numai că nu con- 
trafac ceva din Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, dar 
chiar numai pe ele se întemeiază. Iată-le rezumate: 

1. Dacă cel botezat cu botezul Evangheliei 
Domnului este dator să moară păcatului şi să vie- 
Hs lui Hristos, 

2. Dacă poate cineva pervertit, necurat şi înli- 
' 1 1 1 s.i slujească cele sfinte. 

3. Dacă poale cineva întinat trupeşte şi sufle- 
rşie sâ se împărtăşească. 

4. Ce atitudine să ia cineva, dacă i se pare vreo 
contradicţie în cuvintele Domnului? 

5. Dacă neascultarea de un cuvânt - care n-arc 
(ameninţare - este vrednică de osândă şi de moarte. 

6. In ce stă neascultarea: în fapta celor potriv- 
foiici sau a celor ce tac? 

E bine să i se facă păcătosului dreptate ca şi 
■rlnrlaki credincioşi? 



37 



8. E primită înaintea lui Dumnezeu fapta care 
nu e conformă poruncii Domnului ? 

9. Poţi să ai tovărăşie cu cei nelegiuiţi şi cu fap- 
tele întunericului ? 

10. E primejdios întotdeauna să aduci sminteală ? 

11. E primejdios să se împotrivească cineva po- 
runcilor, sau să nu lase pe altul să le împlinească, 
sau să tolereze cele neîngăduite ? 

12. E dator cineva să poarte de grijă de toţ, sau 
numai de cei încredinţaţi ? 

13. Se cade să suferim orice ispită primejdioasă 
pentru ascultarea de Domnul şi pentru grija celor 
încredinţaţi ? 

Cartea a doua stă în strânsă legătură cu prima 
şi o completează. 

Valoarea amândurora este nepreţuită» pentru 
că vin să ne arate învăţătura secolului al IV-lea de- 
spre Sfanţul Botez, întemeiată pe autoritatea unui 
mare Părinte bisericesc. 

Pr. Dumitru V. GBORGESCU 



"■ 



NOTE 



1. Pr. 1. Milialcescu, Manual de Teologie Dogmatică, ed. a 
III . IUjc, 1932, p. 199- 

2. Cf. Micul Catehism al lui Luther. 

3. Icon. Dr Gr. Cristescu, Predica st cateheza, Sibiu, 1929. 

B. 12 

•t Icon. Dr. Gr. Cristescu, loc. cit. 

5. Dr. V. Gheorghiu, Sf. Evanghelie după Matei, cu comen- 
ţrlu. Cernăuţi. 1925, pp* 139-140. 

6. Dr. V. Gheorghiu. op. cit., p. 141. 

7. Citat după Pr. I. Mihâlcescu. "Dogma despre sfinţirea 
lului", în Biserica Ortodoxă Română, nr. 3/1927, p. 157. 

8. Irineu. Adversus haerests., citat după I, C. Popescu. 
miezul ca sacrament, fiuc, IS94, p. fl 

9. Cuvântarea 176. 

10 Asupra semnificaţiei cuvântului .botez" m-am orientat 

ales după; Dicttonnaire encyclopedique de la Ihiologie 

Matbolknic. U, Paris, 1864, si l>ictionnaire de Tbeologie cail>oliqiie, 

1 II, Pans. 1903. 

11. Arhiin. Iluliul Scriban, Cursde Teologie Morală, ed. a Ii-a. 

| Buc 1921, p. 620. 

12. Apoi. J, V, 9, ctat după Pr. I. Mihâlcescu. 

13. Comentariu !a Epistola către Romani. 

14. Deprinciptisl, 3, 2. 

15. Comentariu la Epistola căire Romani 
16 De baptismo, 5. 

17. Adtvrsus Praxeam, 26. 
IR. De Carona mllitis. 

19. De anima. 

20. Epistola 59 ad Fidum. 

21. Epistola 78. 

22 Pr. Gh. N. Niţu, Constituţiile Sf, Apostoli, Buc, 1907. 

23 Se spune că la botezul Sf. Vasiie un fulger de foc s-a 
pogorât asupra lui si ieşind un porumbel din acel fulger, s-a 

ezil în apă, tulburând-o. Apoi a zburat la cer. 




AIA CELUI ÎNTRE SFINŢI 'PĂRINTELUI NOSTRU 

Vasile cel Mare, 

arhiepiscopi, cezareei capadocmei, 
două cărţi 

DESPRE BOTEZ 



CARTEA /.Y/M/ 



Cuvântarea I 

Că trebuie mai întâi să înveţi de la Domnul 
fii numai apoi să te învredniceşti Sfântului Botez 

1. Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Unul Năs- 
fcut al Dumnezeului Celui Viu, după învierea Sa din 
ic nţi, primind făgăduinţa Iui Dumnezeu -Ta tal, 
■nd zice prin David proorocul: „Piui Meu eşti Tu, 
K astăzi Te-am născut. Cere de Ia Mine şi-Ţi voi da 
I »■ neamurile spre moştenire şi marginile pămân- 
hiImi. stăpânirea Ta" (Ps. 2, 7-8), i-a luat la FI pe 
iu rnici, Ie-a arătat lor puterea dată Lui de la Tatăl şi 
i /îs: ..Datu-Mi-s-a Mie toată puterea în cer si pre 
mănt". apoi i-a trimis pe ei, poruncindu-le: 
' Irigând, învăţaţi toate neamurile, botezându-lc 
In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfanţului Duh, 
Invâţându-le să păzească toate câte v-am poruncit 
■uă.. ." (ML 28 : 18-20). Deci, poruncind Domnul 
in. ii întâi: „învăţaţi toate neamurile", iar apoi 
uluugând: „botczându-Ie..." şi celelalte, voi, tre- 
kftnd sub tăcere porunca dintâi, ne-aţi cerut păre- 
i > .i noastră despre cea de-a doua. însă noi am fi 
♦ocoliţi potrivnici poruncii Apostolului, dacă nu 
nui răspunde îndată zicând: „Să fiţi gata totdeauna 
Bft răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nă- 
dejdea voastră" (IPtr.% 15). 



43 



Vom înlaţtşa. deci, învăţătura botezului după 
Evanghelia Domnului, urmând mai cu seama feri- 
citului loan. Vom aminti cele multe zise despre el 
m scrierile de Dumnezeu insuflate. 

Insă, neapărat, trebuie prezentate astfel - păs- 
trând ordinea cea de la Domnul statornicita - în- 
cât mai .mai să învăţaţi să cunoaşteţi puterea lui- 
apoi, primind învăţătura despre strălucirea bote- 
zului, sa înaintaţi întru desăvârşire, deprinzându- 
va sa paziţ. toate câte a poruncit Domnul ucenici- 
lor Sai aieşi, după cum este scris. Aşadar, mai întâi 
am auzit zicându-se: „Învăţaţi!". Pe urmă, însă e de 
trebuinţă sa amintim despre cele ce au fast zise cu 
privire Ia această poruncă dintâi, urmând învăţă- 
tura buieplăcută a lui Dumnezeu. Iar după acestea, 
păzind nesminut ordinea cuvenită, spre a împlini 
voia iui Dumnezeu, să nu cădem din nou. 

Căci Domnul ne face cunoscut şi ne lămureşte: 
ca astfel „să vă adunaţi comori în cer* (Mt 6 20) 
Iar astfel de vorbe, spuse în chip simplu aici, se 
lămuresc ,n alt Ioc, unde zice: „Vinderi averile 
voastre şi daţi milostenie; raceţi-vă pungi care nu 
se învechesc, comoară neîmpuţinaiă în ceruri..." 
(ic. 12, 33), şi multe altele de acest fel. 

2. Prin urmare, ucenic înseamnă să înveţi de Ia 
Insuş, Domnul tot ce te apropie de Dumnezeu, 
ia-r urmam I.ui, adică să-I ascultăm cuvintele Să 
credem in El şi să ne încredinţăm Lui. ca Domnu- 
lui şi împăratului nostru, doctor şi dascăl al Ade- 

44 



li ului. spre nădejdea vieţii veşnice. Şi să rămânem 

itiu acestea, după cum este scris: „Deci zicea 

pus rătre iudeii care crezuseră în El: Daca veţi 

ine în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat uce- 

aî Mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul 

.va face liberi" (/». 8, 31-32). 

Fără îndoială, se înţelege aici libertatea sufletu- 

i. care ne slobozeşle de sub tirania diavolului şi 

scapă din robia păcatelor. Căci zice: „Oricine 

i'ârşeşle păcatul este rob păcatului" (/«. 8, 34) şi 

sub judecata morţii, după cum nc-a încredinţai 

>stoIul Pavel zicând: „Căci pe El, Care n-a cu- 

iscut păcatul, L-a făcut păcat pentru noi, ca să 

ibândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu" CU 

ffr 5, 21). Şi iarăşi: „Căci precum prin neasculta- 

■ unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa 

pun ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi" 

| (AW.Ş, 19). 

Cel care se încrede Domnului si se apropie de 
Hrcu vrednicie, urmând dre;ipu învăţătură, acela 
trebuie mai întâi să se depărteze de orice păcat 
\| < >i sa se despartă de tot ce-ar putea să-1 abată de 
l.i ascultarea datorată lui Dumnezeu, chiar dacă, 
• Im felurite cauze, acele lucruri i s-ar putea părea 
dri-pte. Pentru că cine face păcatul, sau se lasă 
I prins în mrejele acestei vieţi, e cu neputinţă să 
[slujească aşa cum se cuvine, deoarece nu-i vred- 
nic să fie ucenic al Celui ce i-a zis tânărului- „Vino 
fi urmează-Mi" (Mt. 19, 21), după ce-i poruncise 






45 



mai întâi să-şi vândă averile şi să le dea săracilor. 
Dar nu i-a poruncii acest lucni până ce acela nu-I 
mărturisise: „Toate acestea le-am păzit din copilă- 
ria mea" (ML 19, 20). Căci încă nu luase iertarea 
păcatelor şi curăţire prin sângele Domnului lisus 
Hristos. Slujind diavolului, stăpânit de cel care-1 
năimea păcatului, nu mai putea să slujească Dom- 
nului, Celui ce ne-a dat învăţătura neabătută, când a 
zis: „Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului. 
Iar robul nu rămâne în casă în veac" (In. 8, 34-35). 
Mărturiseşte despre aceasta şi Pavel, care vorbea 
în Hristos, scriind: „Căci atunci, când eraţi robi ai 
păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate" (Rom. 6, 
24). Şi, din nou, zice Domnul: „Nimeni nu poate 
să slujească la doi domni..." (Mt. 6, 24) şi celelalte. 
Şi a căutat prin acestea să înveţe cu folos, în 
multe chipuri, că nicidecum cei care se îngrijesc 
să se ridice numai în cele trebuitoare vieţii nu pot 
să-I slujească lui Dumnezeu, nefiind vrednici S*-l 
fie ucenici. De care şi Apostolul zice mai departe: 
„...căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? 
Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul ? Şi ce 
învoire este între Hristos şi Vcliar, sau ce parte are 
un credincios cu un necredincios ? Şi ce înţelegere 
este între templu! lui Dumnezeu şi idoli ?" (17 Cor. 
6, 14-16). 

Şi iarăşi, cu toată hotărârea: „Căci trupul pofteş- 
te împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; 



46 






«Stea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi 
brie ce aţi voi" (Gal. 5, 17). 

Dar ar fi şi mai ruşinos pentru noi, care pre- 
Hflm învăţătura, să nu ne amintim când zice: „Căci 
pttni că legea este duhovnicească; dar eu sunt tru- 
pe.se. vândut sub păcat. Pentru că ceea ce fac nu 
juti; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce 
Urăsc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că 
legea este bună. Dar acum nu eu fac acestea, ci 
păcatul care locuieşte în mine" (Rom. 7, 14-17). 

Şi că aşa stau lucrurile - că nu poate cel stăpâ- 
nii de păcat să slujească Domnului şi că nu este 
ii i< Ireptare decât în Cel ce ne-a făcut pe noi slobo- 
zi, prin răscumpărare din tirania aceea — ne arată 
l.i murit când spune: „Om nenorocit ce sunt! Cine 
■Dă va izbăvi de trupul morţii acesteia ? Mulţumesc 
lui Dumnezeu, prin lisus Hristos, Domnul nostru" 
( Horn. 7, 24-25). 

3. Şi prin cuvintele acestea - care şi în alt loc 
sunt spuse - înfăţişează desluşit marea iubire de 
oameni şi harul lui Dumnezeu venit prin întrupa- 
rea Domnului nostru lisus Hristos, zicând: „Căci 
precum prin neascultarea unui om s-au făcut pă- 
cătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se 
vor face drepţi cei mulţi (Rom. 5, 19). Şi în alt loc, 
cu privire la prea minunata iubire de oameni a lui 
Dumnezeu în Hristos, zice: „Căci pe El. Care n-a 
« unoscut păcatul, L-a făcut păcat pentru noi, ca să 



47 



dobândim. întru El r dreptatea lui Dumnezeu" (// 
Cor.% 211. 

Prin urmare, e de trebuinţă ca din cele amin- 
ute, şi din alteic de acest fel. dacă nu în deşert ara 
arătat harul lui Dumnezeu, mai întâi să scăpăm de 
sub stăpânirea diavolului - carc-1 momeşte pe om 
la păcat şi-1 stăpâneşte cu relele pe care acesta nu 
le vrea - şi apoi, lepădând toate cele ce sunt de 
faţă şi îndepărtându-ne viaţa de la pătimiri, să ne 
facem ucenici ai Domnului, după cum însuşi zice: 
„Daca vrea cineva să vină dupn Mine, să se lepe- 
de de sine, sâ-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" 
(Mt. 16, 24), adică „să se facă ucenic al Meu". 
Acest lucru se dă, mai pe larg, mai clar şi mai cu- 
prinzător, în Evanghelia după I.uea, despre care 
vom aminti mai încolo. Şi ne vom elibera toţi de 
osândirea unor astfel de păcate, cei care credem 
în harul lui Dumnezeu venit prin Fiul Cel Unul 
Născut, Domnul nostru lisus Hristos, Care zice: 
„Acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care 
pentni mulţi se varsă spre iertarea păcatelor" (Ml. 
26, 28). Dar mărturiseşte şi Apostolul prin cele 
scrise cândva: „Şi umblaţi întru iubire, precum şi 
Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine penrni 

noi, prinos şi jerlla lui Dumnezeu..." (i/: 5, 2); iar în 
altă parte; „Hristos ne-a răscumpărat din bleste- 
mul Legii..." (Gal. 3, 13), şi multe de acest fel. 
Deci când ne-a dăruit iertarea păcatelor, atunci 
omul a primit izbăvirea din păcat, prin Cel ce nc-a 



|Ş 




cumpărat pe noi, lisus Hristos, Domnul nostru, 
să ne poată apropia de Cuvânt. Şi atunci, nu 
oricine vrednic să urmeze Domnului, căci (ia- 
şi zic) nu a zis tânărului: „Vino şi urmează-Mi" 
i înainte de a-i zice: „...vinde averea, dă-o sâra- 
or..." CM; 19, 21). Şi nici nu I-a primit pe acesta 
ii înainte de a fi mărturisit el că se curăţă de toa- 
ta sminteala şi de a li spus că va face toate câte au 
fi »st zise lui de la Domnul. Că din aceasta aflăm 
Mos nu numai în privinţa averilor şi a celor tre- 
buincioase vieţii de zi cu zi. dar învăţăm să nu pu- 
nem mult preţ nici pe celelalte împărţite nouă după 
(dreptatea legii sau a naturii — potrivit Domnului 
nostru lisus Hristos, Care zice: „Cel ce iubeşte pe 
Iau sau pe mamă mai mult decât pe Mine, acela nu 
Bte vrednic de Mine 11 (ML 10, 37). Tot aşa este 
pjnoscut şt pentru restul celor apropiaţi - al cas- 
nicilor - cu atât mai mult cu cât sunt depărtaţi sau 
Wrami de credinţă. Pentru aceştia adaugă: „Şi cel 
kr nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, acela nu 
■ste vrednic de Mine" (Mt. 10, 28). Acest lucru îl 
■rabileşte şi Apostolul, când scrie, spre a noastră 
învăţătură: „...lumea este răstignită pentru mine, şi 
Un pentru lume" (Gal. 6, M), astfel că „nu eu mai 
(! liesc, ci Hristos trăieşte în mine" (Gal, 2, 20). 

4. Iarăşi este de amintit cuvântul Domnului - 

pire ne este adresat fiecăruia - când a zis celui ce 

teici îngăduinţa să-şi îngroape tatăl: „Lasă morţii 

s.i si îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte 



i l«pra dale* 



49 



împărăţia lui Dumnezeu" (Le. 9, 59-60). Şi altuia, 
care I-a zis să-i dea îngăduinţa ca mai întâi să 
meargă să-şi rânduiască treburile casei, încă şi mai 
mustrător s-a arătat, căci i-a zis: „Nimeni care pune 
mâna pe plug si se uită îndărăt nu este potrivit 
pentru împărăţia lui Dumnezeu" (Le. 9, 61-62). 
Tot aşa, orice slujbă omenească datorată cu înţe- 
lepciune ascultării Domnului, dar împlinită cu în- 
târziere, îl face pe cel in cauză, chiar dacă pare 
cinstit, să fie nevrednic de a fi ucenic al Domnului 
şi sa merite o şi mai înfricoşată ameninţare. în chip 
mai cuprinzător, El ne porunceşte zicând: „Dacă 
vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de 
sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mt. 16, 
24). Dacă însă ne vin în minte cuvintele Domnu- 
lui către cel ce a zis: „Fericit este cel ce va prânzi în 
împărăţia lui Dumnezeu" (Le. 14, 15), învăţăm ce va 
să însemne aspra şi înfricoşata judecată a urgiei, 
prin care cei nevrednici se înstrăinează de toată 
nădejdea cea bună. Deci El spune aşa: „Un om 
oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi. Şi 
a trimis la ceasul cinei pe sluga sa, ca să spună ce- 
lor chemaţi- Veniţi, că iată, toate sunt gata ! Şi au 
început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel din- 
tâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies 
ca s-o văd; te rog să mă ierţi. Iar altul a zis: Cinci 
perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; 
te rog să mă ierţi. Şi al treilea a zis: Femeie mi-am 
luat şi de aceea nu pot veni. Deci întorcându-se, 



50 



|âluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâni- 
indu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi degrabă în pieţele 

[«i uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, şi pe nepu- 
tincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi. Şi a zis sluga: 

| Doamne, s-a făcut precum ai poruncii şi tot mai 

|este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi Ia drumuri 

| pi Ia răspântii şi sileşte-i să intre, ca să mi se um- 
ple casa. Căci zic vouă: Nici unul dintre bărbaţii 

■ceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina 

|mea" (Le. 16, 16-24). 

Şi din nou Cel Unul Născut, Fiul Dumnezeului 

J Celui Viu, Care a fost trimis de la Tatăl nu ca să ju- 

Bece lumea, ci ca s-o izbăvească (cf. In. 12, 47), 
r.îmânând întru EI şi plinindu-i voia, aduce învăţă- 
ttiri asprei judecăţi, ca să ne facă pe noi vrednici 

I ucenici ai Lui, zicând; „Dacă vine cineva la Mine şi 
nu urăşte pe tatăl său, şi pe mama sa, şi pe femeia 
sa, şi pe copiii săi, şi pe fraţii săi, şi pe surorile 
sule, chiar şi însuşi sufletul sau, nu poate să fie 
Ucenicul Meu" (Le. 14, 26). „Şi - zice - cel ce nu-şi 
Kirtă crucea sa şi nu vine după Mine, nu poate sâ 
Ik ucenicul Meu" (Le. 16, 27). Acest lucru mi se 
bare că-l făgăduim prin apa botezului, când măr- 
turisim că ne răstignim împreună cu El, ca 
împreună sâ murim şi împreună să ne înmormân- 
lăm - şi celelalte, după cum stă scris (cf. Rom. 6, 4). 
5. Ţinând scama de slăbiciunile omeneşti, 
I >< Mimul a găsit pouivit ca şi prin pilde să sădeas- 
;i in inimile noastre deplina încredinţare a adevă- 



51 



rului, pregătindu-lc pentru ascultare. Drept care 
zice: „Căci cine dintre voi, vrând să zidească un 
tuni, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuie- 
lii, dacă are cu ce să-I isprăvească? Ca nu cumva, 
punându-i temelia şi neputând să-I termine, toţi 
cei ce-l vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: 
Omul acesta a început să zidească, dar n-a putut 
isprăvi ! Sau care rege, plecând să se bală în răz- 
boi cu alt rege, nu va sta mai întâi să se sfătuiască, 
dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel ce 
vine împotriva Iui cu douăzeci de mii? Iar de nu, 
încă fiind el departe, îi trimite aceluia solie şi se 
roagă de pace. Aşadar oricine dintre voi care nu se 
leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenicul 
Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica 
cu ce va fi dreasă ? Nici în pământ, nici în gunoi nu 
este de folos, ci o aruncă afară. Cine are ureclu de 
auzit să audă" {Le. 14, 28-35). 

Dacă vom crede acestea, ne vom elibera mai 
întâi de tirania diavolului şi apoi vom sta departe 
de orice lucru plăcut lui, oblăduiţi de harul lui 
Dumnezeu, prin Domnul nostru lisus Hristos. că 
nu în deşert ni s-a vădit nouă harul acesta. Căci 
am părăsit nu numai lumea şi poftele ei, dar şi 
acele pretenţii sau îndatoriri către alţii, ba chiar şi 
pe cele faţă de propria noastră viaţă. Când ne I 
vom lepăda noi de toate acestea, spre a ne împlini 
datoriile către Dumnezeu cu înţelepciune şi grab- 






■ca ascultare, numai atunci ne vom învrednici să 
■rwnim adevăraţi ucenici ai Domnului. 

încolo, învăţăm de la Moise şi de la Profeţi, de la 
fcanghelişti şi de la Apostoli, despre crearea din- 
tru început a tuturor celor văzute şi nevăzute, de 
■ire Dumnezeu, prin Unul Născut Fiul Său, Dom- 
m Dumnezeul nostru lisus Hristos. Şi mai în- 
fcaţâm despre celelalte câte sunt povestite în Scrtp- 
tiinle de Dumnezeu insuflate: despre bunătatea sau 
tspriinea lui Dumnezeu, despre multa Lui răbdare, 
Bespre arătarea dreptăţii Lui spre învăţătura noas- 
H, despre profeţiile întrupării Domnului nostru 
bus, despre lucrurile care cad în aceeaşi vreme şi 
lae împotrivesc altora, despre învierea morţilor întru 
«avă, despre înălţare şi despre prea strălucita Ve- 
Inire de la sfârşitul veacului, despre plinătatea 
dogmelor cu recunoştinţă primite prin lumina 
«vangheliei, despre evlavia faţă de Dumnezeu în 
iubirea Domnului nostru lisus Hristos, despre nă- 
dejdea vieţii veşnice şi a împărăţiei cereşti, despre 
rareptele pedepse veşnice ale celor ce s-au lepădat 
We cele sfinte şi despre răsplătirile celor care au 
trăit cu vrednicie în credinţa sănătoasă a Evanghe- 
liei lui Dumnezeu şi în nădejdea vieţii veşnice a 
împărăţiei cereşti, întru Hristos lisus, Domnul nos- 
im (cf. Gal. 5, 6). 



52 



Cuvântarea ii 

Cum se botează cineva cu botezul cei adevărat 
în Evanghelia Domnului nostru lisus Hristos 

1. Prin poruncii Domnului nostru Tisus Hrist 
dată nouă, să ne iubim unii pe alţii după cum El ne 
iubit pe noi (cf. In. 13, 34). şi prin învăţătura S., 
Apostol Pavel, să ne îngăduim unii pe alţii întru 
iubire (cf. Ef. 4, 2), ni s-a făcut arătare despre tribu--, 
tul de evlavie cu care suntem datori prin preaslăvi- 1 
tul botez după Evanghelia Domnului nostru lisus I 
Hristos. 

Nu doar să vorbim despre vrednicia lucrării 
celei puternice, ci să contribuim cu ceva, asemen 
văduvei care şi-a dăruit cei doi bănuţi. Şi înt. M 
aceasta, este trebuinţă de rugăciune de la toţi cei 
ce-L iubesc pe Dumnezeu, ca El însuşi, prin harul — 
Sfântul Duh, sa ne aducă aminte şi să ne tâieuias- 
că nouă cele ce am auzit despre Domnul, să ne 
îndrepte mintea spre calea păcii şi a învăţăturii să- ' 
nătoase, spre zidirea credinţei, meat să se împli- I 
nească în noi, ca şi în voi, acel cuvânt: „Dă sfat celui 
înţelept, şi el se va rare şi mai înţelept. . I Pilă. 9, 9). I 

Afară de aceasta, trebuie să ştiţi, se cade ca mai I 
întâi să capeţi învăţătură şi numai apoi să te în- 
vredniceşti de Taina Botezului. Căci aşa le-a po- 
runcit ucenicilor Săi Domnul nostru lisus Hristos, 
Fiul Dumnezeului Celui Viu. Prin urmare, v-am pre- 




ea I 



I v< iuă, în parte, despre cele zise de însuşi Dom- 

bl şi despre cei ce voiesc să devină cu adevărat uce- 

.n Iui Hristos, însă amintind puţine din multe. 

(Când vom ajunge să ne naşiem de sus, ca să 

dem împărăţia lui Dumnezeu făgăduită nouă, 

uni, fiind născuţi din apă şi din Duh, vom pu- 

întra în cetatea slavici. 

'entru pregătire, este nevoie să aduc aminte 
pllt-va din multele ce se află scrise despre împără- 

Iţn i irurilor, ca în nici un chip să nu ne depărtăm 
rj* . I< Bli mai mult, pentru a pUtea «învinge pe 
(Icplin, e mai sigur să vorbim cu preţuire despre 
fele preoţeşti şi despre animalele aduse pentru 
fcilfă. Printre acestea din urmă, dacă vreunul era 
ifl.ti neîmplinit, de batjocură sau nevoiaş, ne- 

md toate mădularele, nu se primea în acest chip, 

TJpă cum este scris. Nici omul nu era ales pentru 
dţie de ar fi avut vreo meteahnă, după cum 
Sci animalul nu era primit ca jertfă (cf. Lv. 20, 18; 
■2, 21). Cum zice Apostolul; „Şi toate acestea li s-au 
întâmplat acelora ca preînchipuiri ale viitorului, şi 
Hd fost scrise spre povăţuirea a noastră, la care au 
lltins sfârşiturile veacurilor" UCor. 10, 11). 

Şl Domnul, arătând limpede şi pe faţă ce va să 

nsemne mărirea, zice: [unull mai mare decât 

nplul este aici" {ML 12, 6). Şi arătând că pentru 
îngrijirea sufletului se cuvine să ne ostenim mult 
fctru desăvârşire, zice: „...şi cui i s-a încredinţat 
mult, mai mult i se va cere" (Le. 12, 48). 



54 



2. Aşadar, vom aminti despre împărăţia ceruri- i 
lor. Domnul nostru lisus Hristos, când S-a suit pe 
munte şi a făcur început învăţăturii Sale cu înşira- 
rea fericirilor, a rostit-o mai întâi pe aceea care cu- 
prinde făgăduinţa împărăţiei cerurilor. Căci a zis: 
„Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este îm- 
părăţia cerurilor" (ML 5, 10). Şi iarăşi, profeţind 
vremea răsplătirii, zice: .Veniţi, binecuvântaţii Ta- , 
tălui Meu, moşteniri împărăţia cea pregătită vouă de j 
ia întemeierea lumii. Căci flămând am foat şi Mi-aţi 
dat să mănânc..." (Ml. 25, 34-35) - şi celelalte. 

In Evanghelia dupăLuca, la altă vreme şi în alt 
loc, expunând din nou fericirile, zice: „Fericiţi voi 
cei săraci, că a voastră este împărăţia cerurilor" 
(ic. 6, 20). Şi iarăşi: „Nu te teme, turma mică, fi- j 
indcă Tatăl vostru a binevoit ca să vă dea vouă 
împărăţia, Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; 
faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară 
neîmpuţinată în ceruri..." (Le. 12, 32-33). Prin ur- 
mare, prin acestea, şi prin altele de felul acesta, 
poate cineva să se învrednicească de împărăţia 
cerurilor. 

Iar despre cele iară de care nu se poate să intre 
cineva în împărăţia cerurilor, vorbeşte Domnul în 
Evanghelia după Matei, când zice: „Dacă nu va 
prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărtura- 
rilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia ceru- 
rilor" (Ml. 5, 20). Şi iarăşi: „De nu vă veţi întoarce 
şi nu vă veţi fi precum copiii, nu veţi intra în îm- 



; iţi;i cerurilor" (Ml, 18, 3). Şi în alt loc: „Cine nu 
..i primi împărăţia lui Dumnezeu ea un copil, nu va 

ura inea."O/c,10, 15). 

Iar în Evanghelia după Ifoan, zice către Nicoctinv 

>e nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să 

idâ împărăţia lui Dumnezeu" (In. 3. 3). Tot aşa 

nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va 

Litea sa intre în împărăţia lui Dumnezeu" (In. 3, 5). 

3. Dar mai departe se atrage luarea aminte că 

tcă lipseşte un singur lucru dintre acestea, toate 

Belalte sunt primejduite. Căci zice Domnul: „O 

Kă sau o cină din Lege nu va trece, până ce se vor 

le toate" (Ml. 5, 18). Cu atât mai mult de la 

vanghelie, de vreme ce, însuşi Domnul spune: 

Ierul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu 

ir trece* (Ml. 24, 35). Drept care şi Apostolul la- 

a făcut cunoscut, prin aceste cuvinte: „Pentru că 
ine va păzi toata legea, dar va greşi într-o singură 
>runcă, s-a făcut vinovat faţă de toate ponincile" 
(lac 2, 10). S-a întemeiat întru acestea pe cele 
•puse de Domnul în fericiri, în mărturiile despre 
Nun- şi din făgăduinţele date lui Petru când 1-a 
un ninţat că: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de 
Mine'" (In. 13, 8). Iar Apostolul Pavcl, împlinind în 
Uupul său (cf. Col. 1, 24) lipsurile necazurilor lui 
Iristos, pentru trupul Lui, care este Biserica, 
îârturiseşte despre ea, vorbind în Hristos. lată de 
nu poate cineva să se învrednicească de împă- 
Lţîa cerurilor dacă a căzut sub judecata morţii, 



57 



precum acelaşi zice fără înconjur: „...cei ce fac une- 
le ca acestea sunt vrednici de moarte..." {Rom. 1, 
32). Insă prin aceasta vrea să spună, cum lămureş- 
te în altă parte: „...că cei ce fac uncie ca acestea nu 
vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu" {Gal. 5, 21). 
Şi iarăşi în mod mai cuprinzător, zice: „Nu ştiţi, 
oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui 
Dumnezeu ?" (/ Cor. 6, 9), iar în altă pane la fel. 
însuşi Domnul nostni Iisus Hrisos, în Evanghelia 
după Lttca, a spus aceste cuvinte: „Nimeni care 
pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este po- 
trivit pentru împărfţia lui Dumnezeu" {Le. 9, 62). 
Aici, trebuie avut în vedere că nu numai pentru un 
mare număr de păcate, ci chiar şi pentru unul sin- 
gur este judecata aşa de groaznică şi nestrămutată. 
Şi aceasta pentru ca Dumnezeu este îngăduitor, 
dând timp chiar şi celui ce întârzie puţin să vină la 
ascultarea datorată Stăpânului. Şi omul întârzie 
din felurite pricini de Ia ascultarea cea grabnică şi 
nepregetătoare a sfintei înţelepciuni. 

Deci, din acestea toate, şi din altele asemenea, 
vom învăţa că trebuie toate împlinite în întregime şi 
cu rânduială. în acestea se arată făgăduinţa împă- 
răţiei cerurilor. Fără acestea, harul împărăţiei se 
tăgăduieşte. Să ne ferim de toate acele lucruri ce 
ne opresc de Ia moştenirea împărăţiei cerurilor. Şi 
să rămânem tari în nădejde, ca să ne învrednicim 
făgăduinţei. 



58 



Căci, în sârguinţa de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, 

tu hm.- nu numai să ne dopSltfia dfi OrfOfi râmate. 

I orice cuvânt al lui Dumnezeu să-1 păzim ne- 

inintif şi nepătat. Urmând învăţăturii Apostolului 

fcvcl asupra marii şi neînchipuitei bunătăţi a lui 

Dumnezeu si a lui Hristos însuşi spre noi, pentru 

ppeptatea şi mântuirea noastră, să luam aminte la 

a re adaugă: „Neciând nici o sminteală întru ni- 

rui.\ ca să nu fie slujirea noastră defăimată, ci în 

Inaie întăusându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui 

Dumnezeu..." UI Cor. 6, 3-4). 

4. Căci după cum cel sărac cu duhul, dacă n-a 

Bat născut din apă şi din Duh, nu poate să mire in 

[Împărăţia cerurilor, tot aşa nici oricare altul, „dacă 

nu \ i prisosi dreptatea sa mai mult decât a cărtu- 

fcrilor şi a fariseilor" {Mt. 5, 20), sau daca va părâ- 

■ it i cva din cele arătate ai..i a ii înrbuiu iau-, nu va B 

vrednic împărăţiei. Căci scris este: „Şi ca s-o înfăţi- 

S*vi Sieşi. Biserică slăvită, neavând pată sau zbâr- 

i iiură, ori altceva de acest fel, ci ca [.*..! să fie stanţă 

91 fără de prihană" {Ef. 5, 27). Şi multe altele de 

■cest fel, pe care, citindu-le cineva cu atenţie, se va 

încredinţa degrabă că toate trebuie să le împlinească 

[pentru a se învrednici de împărăţia cerurilor. 

Cel ce prisoseşte în dreptate, sau este născut 
lin ea, împreună cu toate virtuţile arătate în rândul 
fericirilor, are însă de împlinit şi cele ce mai ră- 
mân pentru desăvârşire, făcându-se lucrător al 
(cestora. Să mărturisească celor răvnitori cuvântul 



59 



despre chipul naşterii din nou şi apoi să arate pe 
scurt despre harul lui Dumnezeu. 

Dar pentru că porunca evlaviei noastre - cum 
s-a zis niai înainte - a cerul de la noi ca să înce- 
pem a vorbi despre preaminunatul botez cel după 
Evanghelie, în continuare, după cele spuse despre 
împărăţia cerurilor, socotesc că trebuie să avem în 
vedere a arăta pe scurt care este deosebirea între 
botezul lui Moise şi cel al lui Ioan ? Căci aşa ne 
vom face vrednici, prin harul lui Dumnezeu, să în- 
ţelegem care este demnitatea cea mai înaltă a bote- 
zului Domnului nostru lisus Hristos, în mulţimea 
nemăsurată a slavei. Pentru că Cel Unul Născut, 
Fiul Dumnezeului Celui Viu, a zis că aici e ceva 
mai marc decât templul, mai mult decât Solomon şi 
mai mult decât lona (cf. Mt. 12, 41-42). Şi Aposto- 
lul, după povestise mai înainte slava neapropiată de 
care s-a învrednicit Moise în slujba Legii Iudeilor, 
mărturiseşte aceasta, adăugând: „Şi nici măcar nu 
este slăvit ceea ce era slăvit în această privinţă, faţă 
de slava cea covârşitoare" <M Cor. 3, 10). Şi Ioan 
Botezătorul, decât care nimeni n-a fost mai mare 
dintre cei născuţi din femeie (cf. Alt, 11, 11), măr- 
turiseşte cândva, zicând; „Acela trebuie să crească, 
iar eu să mă micşorez" Un. 3, 30). Şi, în sfârşit: „Eu 
unul vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce 
vine după mine este mai puternic decât mine L 
Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Aft. 3, 
1 1) — şi multe asemenea. 












Dar cu cât se deosebeşte Duhul Sfânt de apa, 
^u atât mai vederat stă mai presus Cel ce botează cu 
puii Sfânt de cel ce botează cu apă şi de botezul 
jnsuşi. încât chiar Ioan Botezătorul, cel atât de 
' ni seamăn lăudat de Domnul, zisese mai înainte, 
rcă ruşinos de sine însuşi: „...nu sunt vrednic 
b-I dezleg cureaua încălţăminte lor" (Mc. 1, 7). 

5. De ce am ţinut a arăta prin toate acestea su- 
pei ioritatea botezului după Evanghelia lui Hristos? 
kntru că, deşi şi prin iscusinţa minţii putem înţe- 
kge oarecât, totuşi mai cu credinţă şi mai de folos 
piesă spunem din înseşi Sfintele Scripturi, atât cât 
Ic va învrednici Dumnezeu. Aşadar, pe de o parte, 
I « iczul fiind dat prin Moise, am cunoscut mai în- 
Lîi deosebirea păcatelor, căci nu toate păcatele au 
fcirul iertării; pe de altă parte, am cercetat feluritele 
Jcafe şi iscusinţa curăţirii, până ce am despărţit la 

f vreme cele curate de cele întinate. Şi am stat de ve- 
ghe, zile şi nopţi, luând seama la cele bune, pentru 
jen apoi să primim botezul ca pecete a curăţiei. în 
idevăr, botezul lui Ioan era dat celor de multe so- 

L Iun Căci nu făcea deosebire cu privire la păcate, 
nici la jertfe, nu făcea cercetare adâncă asupra ea* 
rflţici, nici asupra privegherii de zi sau de noapte. 
* i fără nici o întârziere, Ca nimeni ateul, primind din 
harul dumnezeiesc al lui Hristos însuşi, a pornit 
ban să boteze. Şi dacă cineva, ori de unde şi ori de 
cile ori venea să-şi mărturisească păcatele, era 
U lezat în râul Iordan, îndată lua şi iertarea. însă 



60 



61 



botezul Domnului este mai presus de orice minte, 
slavă mai înaltă decât orice râvnă şi rugăciune 
omenească, covârşire de dar şi de putere, pe toate 
întrecându-le, aşa cum soarele întrece celelalte 
stele, sau aşa cum, aducându-ne aminte de cuvin- 
tele Sfinţilor, vedem că acestea sunt neîntrecute şi 
neasemănate. Dar pentru aceasta nu trebuie să în- 
cetăm de a mai vorbi. înseşi cuvintele Domnului 
nostru lisus Hristos trebuie luate ca dreptare. Şi 
după cum se cade să vorbim despre cei ce călău- 
zesc în oglindă şi prin ghicitură, fără să facă prin 
tălmăcirea lor slavei împuţinare, din pricina slăbi- 
ciunii trupului ori a micimii cuvântului, tot aşa tre- 
buie să ne minunăm întru aceasta de măreţia 
blândeţii şi iubirii de oameni a bunului Dumnezeu, 

că El înalţă pe cei ce vorbesc gângav prin măreţia 

iubirii intru harul Domnului nostru lisus Hristos. 

6. Aşadar, când a zis Domnul; „Dacă nu se va 
naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împără- 
ţia lui Dumnezeu" C/n. 4, 3) şi iarăşi: „De nu se va 
naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să 
intre în împărăţia lui Dumnezeu" (In. 3, 5), după 
învierea Sa din morţi (împlinind u-se în El, din 
persoana lui Dumnezeu Tatăl, cuvântul profeţiei lui 
David: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut 
Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea 
Ta, şi stăpânirea Ta, marginile pământului" [Ps, 2, 
7-8|, ceea ce sub ochii noştri s-a vădit), la urmă, 
rânduind ucenicilor Săi o altă poruncă, i-a împie- 



62 




§jclicat să urmeze calea păgânilor şi i-a îndemnat zi- 
ind: r ,Merg3nd, învăţaţi toate neamurile, bote- 
fcftndu-lc în numele Tatălui şi ;il Fiului şi :U Sfântu- 
■ lin Duh" {Ml 28, 19X 

Cuvine-se să vorbim despre puterea fiecărui 
fcuvânt în parte, pentru a face credinţa auzită şi în- 
Beleasă. Dar ca să vorbim astfel, este trebuinţă de 
Bugăciuni obşteşti pentru deschiderea gurii noastre, 
^flci scris este: „Crczut-am, pentru aceea am grăit 
. 213, 1); iar dacă ni s-a încredinţat întrebuinţa- 
a numelor şi cuvintelor şi lucrurilor din Sfânta 
riptură, nu ni s-a dat aceasta în chip obişnuit şi la 
hiâmplare. Căci se cuvine să vorbim despre Hris- 
bsul lui Dumnezeu nu doar de Ia Profeţi, nici doar 
a Evanghelişti sau de la Apostoli, ci în Duhul 
Sfânt - cumpănind ţinta înţelepciunii. Şi aceasta nu 
Uufindu-ne că am putea spune totul, ci măcar în 
parte, atât cât poate lua fiecare, din rânduiala să- 
li, i! >asă a învăţăturii, spre dreapta înţelegere a ju- 
decăţilor şi a dogmelor credinţei. Se cade ca noi 
avem grijă şi sârguinţâ pentru fiecare cuvânt şi să 
pm vrednici de slujire după ţinla chemării celei de 
s. Şi vom izbândi a face aceasta în chip cuvenit 
mai dacă, prin rugăciunile obşteşti, ne va împu- 
ternici pe noi lisus Hristos Cel Unul Născut, Fiul 
Dumnezeului Celui Viu, ca să se facă şi în noi 
precum zice Apostolul: „Toate Ie pot în Hristos, 
Cate mă întăreşte" (Flp. 4, 13). 



I Ic 

ii 







63 



7- Aşadar, mi-c aminte să vorbesc pe înţeles 
despre acea vorbă: „din nou", adică despre înnoi- 
rea sau îndreptarea faţă de starea cea de mai îna- 
inte, care era stare de necurăţie prin lucrarea pă- 
catelor. Iov zicea că „nimeni nu e curat de păcate, 
chiar daca o zi ar fi viaţa lui" (Iov 14. 4, după textul 
Septttaginlei')] iar David suspina plângând; Că 
iată, întru fărădelegi m-am zămislii şi în păcate m-a 
născut maica mea" {Ps. 50, 6). Şi Apostolul mărtu- 
risea că: „...toţi au păcătuit şi suni lipsiţi de slava 
lui Dumnezeu; îndreplându-se în dar cu harul Lui, 
prin răscumpărarea cea întru Iisus Hristos - pe 
Care Dumnezeu L-a rânduit jertfa de ispăşire, prin 
credinţa în sângele Lui..." {Rom. 3, 23-25). 

Pentru aceasta şi iertarea păcatelor s-a dat celor 

credincioşi Domnului, Care zice: „Acesta este sân- 
gele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se 
varsă spre iertarea păcatelor" {Ml. 26, 28). Tot aşa 
mărturiseşte şi Apostolul, din nou zicând: „după 
buna socotinţă a voii Sale, spre lauda slavei harului 
Său, cu care ne-a dăruit pe noi. prin Fiul Său Cel 
iubit înlru el avem răscumpărarea prin sângele Lui 
şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său, pe 
care l-a făcut să prisosească în noi.. ."(.£/. 1, 5-8). 
Căci după cum o statuie stricată şi sfărâmată, ca să 
fie demnă de a închipui mărirea împărătească, tre- 
buie făcută din nou de un artist înţelept şi de un 
meşter priceput, ca să capete înfăţişarea proprie 
măririi, şi numai aşa este aşezată în vechea ci cin- 



64 




{tot aşa şi noi suferim de pe urma neascultării 
jruncii, precum este scris: ,$i omul, în cinste fi- 
d, n-a ascultat; alămratu-s-a dobitoacelor celor 
ră de minte şi s-a asemănat lor" (Ps. 48, 12). Să ne 
Brem din nou spre slava cea dintâi a chipului lui 
dumnezeu. Căci zice: ...Şi a făcut Dumnezeu pe om 
■Upă chipul Său: după chipul lui Dumnezeu l-a 
ii..." < Fac. 1. F). Cum s-a făcut aceasta, ne în- 
hrţa Apostolul Pavel, că mulţumiţi lui Dumnezeu, 
ri< şi am fost robi ai păcatului, nc-am supus din ini- 
Ifl chipului învăţăturii pe care am deprins-o, şi 
pa cum ceara întrebuinţată pentru chipul sculptu 
■ întâi se face chip asemănător, aşa şi noi. după ce 
-am deprins cu chipul învăţăturii după Evan- 
elie, dăm chip în noi omului celui dinlăuntru, 
plinind porunca pe care am primit-o. Căci zice 
ne dezbrăcăm de omul cel vechi şi de faptele lui, 
Să ne îmbrăcăm în omul cel nou, înnoit prin cu- 
tinţa cea deplină, după chipul Celui ce ne-a zi- 
(cf. Coi 3, 9-10) - şi altele de acest fel. 
8. Iar laicul trebuinţei de a se naşte din apă l-a 
plţişat Pavel şi în chip dogmatic, vorbind în 
stos şi zicând: „Au nu şliţi că toţi câţi în Hristos 
\s nc-am botezat, întru moartea Lui nc-am bo- 
t? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin 
fez, pentru ca, precum Hristos a înviat din 
i, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru 
oirea vieţii. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin 
mânarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai 



• <>-»f!(r Bolti 



65 



învierii Lui. Cunoscând aceasta, că omul nostru 
cel vechi a fost răstignit împreuna cu EI, ca să se 
nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi 
ai păcatului. Căci Cel ce a murit a fost curăţit de 
păcat, tar daca am murit împreună cu Hristos, cre- 
dem că vom $i vieţui împreună cu El t ştiind caj 
Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea 
nu mai are putere asupra Lui, Căci ce a murii t a mu- 
rit păcatului o data pentru totdeauna, iar ce trăieş- 
te, trăieşte lui Dumnezeu, Aşa şi voi, socotiţi-vă că 
sunteţi morţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu, în 
Hristos lisus. Domnul nostru" {Rom. 6, 3-HX 

Din toate acestea, tâlcul naşLerii de a doua se 
vădeşte prin asemănare. însă nu poate să se nască 
cineva din nou, dacă nu a primii mai înainte harul 
lui Dumnezeu, precum însuşi Apostolul a arătat, 
atât în cele ce premerg, cât şi în cele ce urmează 
botezului. Iar pe cele ce premerg le începe de 
aici: „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea Lui faţă de 
noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când 
noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci, 
acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom iz- 
băvi prin El de mânie. Căci dacă, pe când eram 
vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeii, prin moar-j 
tea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne 
vom mântui prin viaţa Lui" (Rom, 5. 8-10). 

9- Şi multe sunt de felul acesta, care în mod în- 
ţelept şi sublim prisosesc întru măreţie, arătând 
iubirea de oameni a lui Dumnezeu în preţul iertă- 



li păcatelor şi în virtutea şi în puterea celor care se 
;savârşesc spre slava lui Dumnezeu si a lui Hris- 
însuşi, după nădejdea vieţii veşnice prin lisus 
Istos. Domnul nostru. Pentru care şi zice: ^Aşa- 
r t după cum prin greşeala unuia a venit osânda 
pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă 
de Unul a venit, pentru toţi oamenii f îndreptarea 
care dă viaţă" (Rom. 5, 18). 

Şi pe cele de pe urmă le înfăţişează în chip 
I dogmatic, zicând: au nu cunoaşteţi, fraţilor, câ ori- 
taţi ne-am botezai în Hristos lisus, întru moartea 
Lui ne-am botezat? Ca sa ne înfăţişăm r după pri- 
mirea Ilarului, datoriile noastre cele lucrătoare, prin 
credinţă şi iubire, şi aşa să se desăvârşească întru 
noi bunăvoirea de oameni iubitoare a lui Dumne- 

[ zeu. Aşadar, este trebuinţă de luptă marc şi legiu- 

ilă, ca sa nu primim în zadar un aşa har întru Hris- 
>s şi o astfel de iubire a lui Dumnezeu, cum 
| însuşi Apostolul zice: „Căci pe El, Care n-a cunoscut 
păcatul, L-a lacul păcat penrru noi ţ ca să dobândim 
intru El dreptatea lui Dumnezeu. Fiind, dar, îm- 
preună lucratori cu Hristos, vă rugăm sa nu primiţi 
in zadar harul lui Dumnezeu" {II Cor. 5 r 21; 6, 1). 
Să primim cu credinţă toate cele ce sunt legate 
pe acestea, în virtutea aceluiaşi har al lui Dumne- 
zeu, prin lisus Hristos, Domnul nostru, întru Duhul 
Mărit. Şi prin credinţă să înţelegem hanii lui Dum- 
nezeu, Ne vom învrednici să pricepem acestea, 
dacă le vom face în iubirea lui Hristos, Care a zis: 



67 



„Când ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă Ic veţi 
("ace" {In. 13. 17)- Căci mintoşi sunt toţi cei ce fac 
acestea, după cum mărturiseşte Profetul (Ps. IU, 
10) si însuşi Cel Unul Născut, Fiul Dumnezeului 
Celui Viu, arătând groaznica şi nestrămutata jude- 
cată, atunci când zice: „Iar sluga aceea care a ştiut 
voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut 
după voia lui, va fi bătută mult" {Le. 12, 47). Căci 
aceasta, nici dacă greşeşte din neştiinţă, nu rămâ- 
ne nepedepsită. 

10. Şi pentru ca să fim călăuziţi, după cum mai 
înainte s-a zis, prin cele mai vădite cuvinte şi fap- 
te, la cunoaşterea dogmei şi la botez, în deplina 
încredinţare a adevărului, cu trezvie să aşteptam 
cele mai presus de acestea, primind tot ce este de 
folos evlaviei noastre. Zice: „Am fost botezaţi^ ca 
prin aceasta să ne înveţe că suntem ca şi lâna. 
care muiată în vopsea, se preface după culoare. Mai 
mult, Ioan Botezătorul, profeţind despre Domnul, 
zice: ^Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" 
(Mt. 3, 11). Cuvine-se deci ca prin călăuză duhov- 
nicească să ne luminam cu lumina cunoştinţei, pen- 
tru înţelegerea acelei mari lumini despre care vorbim. 

Căci e după cum fierul, introdus în foc, se înro- 
şeşte sub vâlvătaic, iar dacă are ceva rău în el, se 
face mai vădit şi este mai gata pentru a fi curăţit. 
Nu numai că-şi schimbă culoarea, dar şi tăria se 
preface în moliciune, ajungând mai potrivii pentru 
a fi lucrat cu mâna. !>i pe drept cuvânt se armoni- 



68 




/rază cu voinţa stăpânului, făcându-se pe sine 
mai luminos din negreală. Nu numai că se aprin- 
de şi luminează, dar şi lucrurile din apropiere le 
umple de strălucire şi le dogoreşte. Tot aşa este 
trebuincios şi firesc si celui ce s-a botezat cu foc - 
adică în cuvântul învăţăturii - să biruiască răutatea 
păcatelor. Aşa este şi cu cel care, dovedind liarul în- 
dreptăţirilor, urăşte şi blestemă nedreptatea, după 
cum este scris. în râvna de a se curaţi şi mai vârtos, 
prin credinţă în puterea sângelui Domnului nostru 
Iimis Hristos, cum însuşi zice: „Acesta este sângele 
Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă 
spre iertarea păcatelor" {Mt. 26, 28). Şi cum mărtu- 
riseşte şi Apostolul; Jniru EI avem răscumpărarea, 
prin sângele Lui, şi iertarea păcatelor, după bogă- 
ţia harului Lui" (Âf. 1, 7). Şi nu numai de la orice 
fărădelege şi păcat să fie ţinut, ci şi de toată înii- 
Inăciunea trupului şi a sufletului să fie curăţit. 
Atunci, cel botezai în moartea Domnului să se facă 
aidoma morţii, adică să fie mort păcatului, lui în- 
suşi şi lumii acesteia, ca să trăiască aievea, cu inima, 
i u cuvântul şi cu faptele, după chipul învăţăturii 
Domnului nostru Iisus Hristos, aşa cum ceara pri- 
meşte chipul dat de meşier, ca să se împlinească 
ea ce este scris: „Mulţumim însă lui Dumnezeu 
< i deşi eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din loa- 
i.i inirn dreptarului învăţăturii căreia aii fost încre- 
dinţaţi" (Rom, 6, 17). Şi aşa să fie vrednic să pă- 
/« .iscă ceea ce Dumnezeu şi om au pregătit 



împreună. „Deci ne-am îngropat CU El în moarte, 
prin botez..." («om. 6, 4). Pentru ce? „Pentru ca, 
precum Hristos a înviat din moai. prin slava Tatălui, 
aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii" {Rom. 
6, 4). Căci trebuie ca morţii să fie îngropaţi şi ace- 
la care s-a înmormântat, întni asemănarea morţii, 
să învieze în Hristos, prin harul lui Dumnezeu. Şi de 
acum înainte să numai aducă odoare drept jertfă 
(cf. toii 2, 6; Naum 2, 10) pentru păcatele feţei 
dinlăuntru a omului, ci să lămurească în foc păca- 
tele, şi luând iertare prin sângele lui Hristos, să 
petreacă apoi întru înnoirea vieţii prin harul lui 
Hristos - piatra unghiulară pentru omul cel nou. 

11. Aşadar, aflându-ne noi pradă neascultării, 
vom chema prin sfaturi bune la credinţă şi ascul- 
tare, şi voi 



mg. 1, 18,), ci şi pe cei care se apropie de noi să-i 
luminăm. Atunci vor auzi pe Domnul: „Voi sunteţi 
lumina lumii" ti//. 5, 17). Atunci cei ce vor auzi vor 

i.nc astfel încât ,să lumineze lumina voastrâ ma- 

Inti'.i oamenilor, ca să vadă faptele bune ale voastre 
■1 sâ slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" {ML 
p. 16). Atunci şi Apostolul va mărturisi oricui, zi- 
i .uiii- străluciţi ca nişte luminători în lume, ţi- 
nând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în 
kua lui Hristos..." (Fip. 2, 15-16). însă înnoirea 
Meţii nu trebuie să se arate numai prin comparaţie 
feu F.linii şi cu oamenii lumeşti, ci şi prin compara- 
I |ie cu cei drepţi, după trecerea la legea lor. Căci se 
Bade să râvnim înălţarea mai mult decât faţa de 
■1 lumeşti, lucrând nu numai pentru cele ce sunt 




mergi o milă, mergi cu el două" (Mt. 5, 38-41). Căci 
nu numai ca nu ne răzbunam, copleşiţi de vechile 
noastre păcate, cum sfătuiesc cărturarii şi fariseii, i 
după litera legii lui Moisc, ci mai abitir arătăm 
răbdare în rele. strădui ndu-ne să înfruntăm deo- 
potrivă si binele, si nenorocirile. Şi aşa ne învoim şi ' 
cu una, şi cu alta. Moartea însă, pe care nu o che- I 
num. spre mâhnire ispitindu-ne, pândeşte prin 
păcat să ne lovească, dar noi se cade să răspun- | 
dem acestei lovituri cu înnoirea vieţii omului. 

12. Dar cum de nu a şi murit faţă de lege cel ce 
nu s-a gândit să-i fie supus ? Trăieşte în Hristos cel 
care-şi Iasă şi cămaşa ? Noi învăţăm că orice drep- 
tate după lege să se păzească cu prisosinţă. Dar nu 
numai că trebuie să ne răstignim legii, ci trebuie să 

şi murim faţă de lege, precum ne-a învăţat Apos- 
tolul, zicând: „Eu, prin Lege, am murit faţă de 
Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit 
împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hris- 
tos trăieşte în mine. (Gal. 2, 19-20); iar aluindeva 
— după multă laudă adusă părţilor bune ale legii 
de demult - zice: „m-am lipsit de toate şi le pri- 
vesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc şi 
să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din 
Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, 
dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credin- 
ţei, ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să 
fiu primii părtaş la patimile Lui, făcându-mă ase- 
menea cu El în moartea Lui; ca, doar. să pot ajun- 



72 





ge In învierea cea din morţi" l>7p. 3, 8-11). Si puţin 
mai încolo, învăţându-ne pe noi să şi trăim acestea, 
zice mai lămurit: „Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi 
aceasta să gândim" (Flp. 3, 15). 

13. î?i în alt loc, arătând şi mai cu tărie care 
dogmă este mai trebuitoare, zice: „Aşa că, fraţii mei. 
şi voi aţi murit legii, prin trupul lui 1 Iristos, spre a fi 
ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să adu- 
cem roade lui Dumnezeu. Căci pe când eram în 
trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau 
în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii. 
par acum nc-am desfăcut de Lege, murind aceluia 
în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru în- 
noirea Duhului, iar nu după slova cea veche" 
(Rom. 7, 4-6). „Pentru că litera ucide, iar duhul - 
adică Cuvântul Domnului - face viu" U/ Cor. 3, 6). 
Precum însuşi zice: „Duhul este cel ce dă viaţă; 
trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi 
le-am spus sunt duh şi sunt viaţă" (fn. 6, 63)- Măr- 
turiseşte şi alesul apostolilor, zicând: „Doamne, la 
cine ne vom duce ? Ti ai cuvintele vieţii celei veş- 
nice. Şi noi am crezul şi am cunoscut că Tu eşti 
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (/». 6, 68- 
69), Căci dacă ne-am păzi în deplina încredinţare 
a adevărului, prin sârguinţă şi cu multă băgare de 
seama, am putea să fugim de acea înfricoşată ju- 
decată despre care şi Moisc, ameninţând în chip 
profetic, a scris: „Prooroc (...) ca şi mine îţi va ridi- 
ca Domnul Dumnezeul tău. Pe Acela să-L ascul- 



73 



laţi. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care 
Proorocul Acela le va grăi în numele Meu, aceluia îi 
voi cere socoteală" {Dl. 18, 15-19). Iar cel faţă de 
care „nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul 
mai mare" (Mt. 11, 11), Ioan Botezătorul, a grăit în 
chip înfricoşător: „Cel ce crede în Fiul are viaţă 
veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea 
viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el" 
(in. 3, 36). 

Dar pentru ca să nu se araie cineva mâhnit de 
botezul cu o astfel de moarte şi îngropăciune, ca 
şi când şî-ar pune nădejdea în stricăciune şi în 
pieire, iar nu în înnoirea vieţii, azvârle sămânţa şi 
statorniceşte nădejdea strălucitei învieri, când 
adaugă zicând: „Căci dacă am fost altoiţi pe El 
prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi 
ai învierii Lui" {Rom. 6, 5). Căci dacă în această 
asemănare a morţii suntem morţi şi îngropaţi cu 
Hristos, întru înnoirea vieţii să umblăm, nu pri- 
vind moartea ca stricăciune, ci socotind înmor- 
mântarea ca pe sădirea seminţelor. Şi murind ne- 
greşit celor neîngăduite, să ne arătăm credinţa 
lucrătoare prin dragoste. Atunci ne vom învrednici 
de nădejdea despre care cu Apostolul să zicem: 
„Căci cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aş- 
teptăm Mântuitor, pe Domnul lisus Hristos, Care 
va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca 
să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu 
puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate*' (Fip. 3. 



74 



to-21). „Şi aşa pururea vom fi cu Domnul" O Tes. 
\ 17). După cum însuşi Domnul nostru lisus 
lliisios, adresându-Se Tatălui, zice: „Părinte, vo- 
msc ca, unde suni Eu, să fie împreună cu Mine şi 
■ceia" (In. 17, 24), însă nouă vestindu-ne şi nouă 
■cându-ni-Se făgăduinţă: J>acă Mi slujeşte cineva, 
p-Mi urmeze, şi unde sunt Fu, acolo va fi şi sluji- 
tul Meu" (In. 12, 26). Şi Pavel Apostolul, cel în- 
ftit Hristos răsădit, mărturiseşte acestea, când scrie: 
fcăci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnu- 
lui, că noi cei vii, care vom fi rămas până la veni- 
■;i Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, 
•niru că însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul 
[Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se 
k pogon din cer, (...) şi cei vii, care vom fi rămas, 
pfom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâm- 
pinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom 
i cu Domnul" (./ Tes. 4, 15-17). 

14. Şi păziţi fiind acum în aceasta: „Căci daca 
[■ni fost altoiţi pe EI prin asemănarea morţii Lui", la 
kl se va împlini şi făgăduinţa: ,.şi ai învierii Lui" 
\iRom. 6, 5), după cum zice altundeva: „Căci dacă 
hm murit împreună cu El, vom şi învia împreună cu 
H; daca rămânem întru El, vom şi împăraţi împre- 
un.i cu El" (HTtm. 2, 11-12). Iată că Apostolul nu 
Uită că repetiţia este necesară ascultătorilor săi, 
I pentru întărire şi siguranţă. Şi stăruie chiar în re- 
fcetarca aceloraşi lucruri, pentru încredinţarea 
hdevârului. Căci despre aceasta îl auzim că zice: 



75 



u *"4 



„Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi est 
anevoios, iar vouă va este de folos" (/-7/j. 3, D- T' 
aşa învăţăm şi de la losif. care a tălmăcit visul Iu 
Faraon (of. Fc. 41, 1). Şi astfel, imitând povestirea 
visului, ne-a dat această învăţătura a botezului 
asemenea celor de mai dinainte, zicând: „Cunos-I 
când aceasta, că omul nostru cel vechi a fost râs-j 
lignit împreună cu Ei, ca să se nimicească trupul 
păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului! 
(Rom. 6, 6). Frin urmare, învăţăm şi din acestej 
cuvinte că cel ce se botează în Hristos, în moartea; 
Lui se botează, şi nu numai că se înmormântează cu 
Hristos, ci se şi răsădeşte împreună cu El, răstig- 
nindu-se mai întâi, ca şi din aceasta să învăţăm caj 
după cum cel răstignit se înstrăinează de cei vii^ 
tot aşa şi cel care este împreună răstignit cu HriM 
tos, întru asemănarea morţii, să se depărteze de 
toţi aceia care trăiesc după omul cel veclii. Căci şi 
Domnul ne-a poruncit „să ne ferim de proorocii 
mincinoşi" (Mt. 7, 15). Tot aşa zice şi Apostolul: „Sâ 
vă feriţi de orice frate care umblă fără de rănduia- 
lă şi nu după predania pe care aţi primit-o de la 

noi" {UTes. 3, 6). 

15. Şi după cum cel răstignii primeşte osânda 
morţii şi-i părăseşte pe cei alături de care a trăit, 
ridicându-se deasupra celor ce se târăsc pe pă- 
mânt, tot aşa si cel care s-a răstignit împreună cq 
Hristos, prin botez, se desparte de toţi cei cu care 
a trăit odinioară după măsura acestui veac, înăU 



76 




«du-se în cugetul lui spre cetăţenia cereasca, în- 
t. după adevăr şi dreapta credinţă cea întru 
Etos, poate să spună: „Căci cetatea noastră este 
ceruri" (Ftp. 3, 20). Şi să adauge încă: „Căci cel 
fc a murit a fost curăţit de păcat" (Rom. 6, 7) - 
iift s-a desfăcut, s-a eliberai, a fost slobozit de 
ice păcat, care nu este numai din cuvinte şi fapte, 
i şi din cugetarea patimilor. Şi în alt ioc lămureşte, 
L :nind: „Iar cei ce sunt ai lui Hristos lisus şi-au 
stignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele" 
'•ai 5, 24). Neapărat trebuie să ne răstignim, cei 
ne botezăm in apă, care este asemănarea crucii, 
a morţii, şi a mormântului, şi a învierii morţilor, 
Upă cum este scris. Şi din nou zice: „Drept aceea, 
morâţi mădularele voastre, cele pământeşti [pa- 
irul întru totul rânduielile botezului): desfrânarea. 
pecurăţenia, patima, pofta rea, lăcomia, care este 
închinare la idoli, pentru care vine mânia lui 
Dumnezeu..." (Col. 3, 5-6). Şi dincolo de aceasLa, 
ii c liip lămurit şi cuprinzător, a adăugat: „...peste fiii 
eascultâtfi", Astfel încât nici o plăcere, fie ea cât 
de măruntă şi de trecătoare, să nu-i mai facă tulbu- 
re celui împreună răsădit cu Hristos întru ase- 
mănarea morţii Lui, dispreţuind şi urând unul ca 
[cesta orice răutate, ba mai mult, orice gând care 
Câtă patimile. Să fie arătată curăţia inimii, după 
cum zice David: JSu s-a lipit de mine inima îndă- 
râinică; pe cel rău, care se depărta de mine. nu I- 
;im cunoscut" (Ps. 100, 5). Iar cei răsădiţi întru 



77 



asemănarea morţii cu adevărat vom învia împreu- 
nă cu Hristos (căci planta ce urmează să răsară ] 
este la fel cu cea semănată). Acum însă, după mă- 
sura întrupării, suntem primeniţi întru omul cel 
dinlăuntru, prin înnoirea vieţii şi prin ascultarea 
până la moarte, cu deplina încredinţare a adevă-j 
rului cuvintelor Lui, încât pe drept să ne învredni- i 
cim a spune: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte I 
în mine" (Ca/. 2, 20). Ci plinirea este în viitor, după | 
cum ne-a încredinţat şi Apostolul zicând: „Dacă ani 
murit împreună cu EI, vom şi învia împreună cu EL 
Dacă rămânem întru El, vom şi împăraţi împreună 
cu El" (II 'Bm. 2, 11-12); „Căci dacă am fost altoiţi 
E! prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi păr- 
taşi şi ai învierii Lui" (Rom. 6, 5). Şi iarăşi învăţătu 
unui astfel de botez dându-ne-o nouă, într-u 
chip încă mai lesnicios şi mai folositor, adaugă 
când: „Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. 
Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a 
murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar 
ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, 
socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pen- 
tru Dumnezeu, în Hristos lisus" (Rom. 6, 9-11). 

16. Aşadar această purtare de grijă a Domnulu 
nostru lisus Hristos pentru iertarea păcate! 
noastre - prin întrupare, până la moarte - ne în-] 
vată pe noi să ne socotim morţi păcatului, dar vii 
lui Dumnezeu, în Hristos lisus. Şi precum Hristos, 
murind pentru noi şi înviind din morţi pentru noi 



78 



mai moare, tot aşa şi noi, care suntem botezaţi 
itm asemănarea morţii Lui, să murim păcatului, 
fi prin ridicarea din apa botezului, ca şi înviaţi din 
biţi, să trăim lui Dumnezeu în Hristos lisus şi 
liciodală să nu mai murim, adică niciodată să nu 
(ai păcătuim. Pentru că: „Sufletul care a greşit va 
uri" (Ezc. 18, 4). Şi după cum moartea nu-L mai 
Ipâneşte pe El, nici păcatul nu va mai domni de 
im încolo asupra noastră. Şi pentru că „oricine 
Ivârşeşte păcatul este rob păcatului" (Jn. 8, 34), să 
ne eliberăm cu orice preţ de o astfel de robie, după 
,Cum ne-a arătat lămurit Apostolul când a zis: „Iar cei 
pe sunt ai lui Hristos lisus şi-au răstignit trupul îm- 
preună cu patimile şi cu poftele" (Cal, 5, 24). Să 
trăim lui Dumnezeu în Hristos lisus, Care ne-a eli- 
berat pe noi precum este scris: „Hristos ne-a răs- 
Bcumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru 
noi blestem" (Gal. 3, 13). Şi că chiar în arvună ne-a 
eliberat de păcat harul Domnului nostru lisus 
Hristos, încă este scris: „Căci precum prin neascul- 
tarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa 
prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi" 
{Rom. 5, 19). 

Zice Apostolul: „Staţi deci tari (...) şi nu vă 
prindeţi iarăşi în jugul robiei" (Gal. 5, 1). Şi după 
rum ci a murit păcatului o dată, iar de viază, lui 
Dumnezeu viază, aşa şi noi în botezul cu apă, 
care este asemănarea crucii şi a morţii, murind pă- 
catului o dată, să ne păzim pe noi înşine şi nicio- 



dată să nu ne mai întoarcem la păcat, ci sa rămâ- 
nem neîncetat vii lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, 
Care a zis: „Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urme- 
ze" Un. 12, 26), Şi mai înainte de toate să păzim 
acea poruncă a Domnului care ne îndeamnă: „Aşa 
sa lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, 
încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slă- 
vească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Mt. 5, 16). 
Iar după aceea, să păzim şi îndemnul Apostolului, 
care scrie: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva 
de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le fa- 
ceţi" (/ Cor. 10, 31). 

Insă pentru a ajunge fiecare la acestea — dacă 
simţim vrednicia chemării cereşti - să ducem viaţă 
demnă de Evanghelia lui Hristos şi cu adevărat să 
putem zice; „Căci dragostea lui Hristos ne stăpâ- 
neşte pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a 
murit pentru toţi, au murii deci toţi. Şi a murit 
pentni toţi, ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, 
ci Aceluia Care, pentru ei, a murit şi a înviat" (// 
Cor 5, 14-15). 

Şi aşa se ajunge la aceste cuvinte; „Rămâneţi 
întru iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Melc, veţi 
rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am pă- 
zit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea 
Lui" Un- 15, 9-10). 

17. „Nedând nici o sminteală întru nimic, ca să 
nu fie slujirea noastră defăimată, ci în toate înfaţi- 



fiO 



şându-ne pe noi înşine ca slujitori ai Iui Dumne- 
zeu" (//Cor. 6, 3-4). 

Pe drept si adevărat arătăm făgăduinţa botezului, 
păzind îndemnul Apostolului, pentru toţi cei îm- 
preună îngropaţi cu Hristos, si împreună înviaţi cu 
El. Astfel de cuvinte: „Deci să nu împărătească pă- 
catuj în trupul vostru cel muritor, ca să vă supu- 
neţi poftelor lui. Nici să nu puneţi mădularele 
voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, 
ci, înfaţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi 
din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale drep- 
tăţii lui Dumnezeu" (Rom. 6, 12-13). Şi iarăşi: 
„Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, cău- 
taţi cele de sus, unde Se află Hristos, şezând dc-a 
dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi cele de sus, nu 

cele de pe pământ" (Col. 3, 1-2). 

Socotesc negreşit că prin aceste puţine cuvinte 
care au fost amintite. Apostolul ne explică acea 
mare revărsare de har a nemăsuratei iubiri a lui 
Dumnezeu întru Hristos lisus, Domnul nostru, a 
Cărui ascultare până la moarte - precum este scris 
- a mijlocit pentru noi iertarea păcatelor, ne-a eli- 
berat de păcătoşenia veacului acestuia şi ne-a 
:idus stăpânirea peste greşeala aducătoare de 
moarte, împăcarea cu Dumnezeu, puterea de 
mulţumire, tovărăşia sfinţilor în viaţa veşnică, 
moştenirea împărăţiei cerurilor şi răsplata cu fel şi 
chip de bunătăţi. 



D - Diurn" BoIp; 



81 



însă cu înţelepciune şi cu tărie ne-au fost date 
nouă toate acestea prin botezul în moartea Dom- 
nului nostru lisus Hristos. Prin aceasta ne-a învă- 
ţat pe noi să ne întărim, ca nu cumva să primim în 
deşert un astfel de dar: „Deci să nu împărătească 
păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supu- 
neţi poftelor Iui. Nici să nu puneţi mădularele 
voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, 
ci, înfâţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi 
din morţi, $i mădularele voastre ca arme ale drep- 
tăţii lui Dumnezeu" (Rom. 6, 12-13). 

18. Prin acestea, depărtându-ne pe noi cu totul 
de orice păcat, ca şi de litera moarta a Legii, ne 
apropie de dreptatea cea după Dumnezeu, cu 
ameninţări înfricoşându-ne, dar şi cu bunătăţi şi 
darnice făgăduinţe îmbârbălându-ne: „Plata păca- 
tului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata 
veşnica, în Hristos lisus. Domnul nostru" (Rom. 6, 
23). Din nou ne învaţă să urmam pe Domnul şi să 
mergem după lege în faţa dreptăţii celor care ne 
judecă, adăugând: „Oare nu ştiţi, fraţilor, — căci 
celor ce cunosc Legea vorbesc — că Legea are pu- 
tere asupra omului, atăta timp cât el trăieşte? Căci 
femeia măritată e legată de bărbatul său atâta timp 
cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dez- 
legată de legea bărbatului. Deci, trăindu-i bărbatul, 
se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar 
dacă i-a murit bărbatul, este liberă faţă de lege, ca 
să nu fie adulteră, luând un alt bărbat. Aşa că, fra- 



i, 









in mei, şi voi nti murit Legii, prin trupul lui Hristos. 
rt a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca 
aducem roade lui Dumnezeu. Căci pe când eram 
n trup, patimile păcatelor, care eiau prin Lege, lu- 
trau în mădularele noastre, ca să aducem roade 
"iţii. Dar acum nc-am desfăcut de Lege, murind 
fcceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim 
imni înnoirea Duhului, iar nu după slova cea ve- 
che"' (Rom. 7, 1-6) - şi celelalte. 

Din unele ca acestea învăţăm să ne minunăm 
He neînchipuita iubire de oameni a lui Dumne- 
'•• i. în Hristos lisus, şi mai cu frică să ne curăţim 
pe orice pată a cărnii sau a duhului. 

19- Iar deosebirea între spirit şi materie ne-o 
arată în alt loc, când face comparaţie între Lege şi 
Evanghelie şi cu aleasă cugetare rosteşte: „Litera 
ucide, iar duhul face viu" (II Cor. 3, 6). Litera o 
numeşte lege, ca din cele ce s-au scris mai îna- 
inte, ca şi din cele ce se vor mai adăuga, să lămu- 
rească faptul ca duhul este învăţătura Domnului, a 
Celui ce a zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus 
sunt duh şi sunt viaţă" (In. 6, 63). 

Dacă aşa este preţuită dreptatea după Lege, de 
unii care se jertfesc în botezul lui Dumnezeu şi 
„nu mai viază loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a 
murit şi a înviat" (// Cor. 5, 15), atunci cât de 
cumplită trehuie să fie judecata desfrânării, cum 
limpede s-a arătat în cuvintele mai înainte zise: 
„Ce ar zice cineva despre predaniile omeneşti?". 




Dar despre dreptele» după Lege, însuşi Apostolul 
zice şi mai lămurit; „fia mai mult: eu pe [oare le 
socotesc că suni pagubă, faţă de înălţimea cu- 
noaşterii lui Hristos lisus, Domnul meu. pentru 
Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gu- 
noaie, ca pe I Iri.stos să dobândesc. Şi să mă aflu 
intru Bfc nu având dreptatea mea cea din Lege, ci 
pe aceea care este prin credinţa în Hristos, drep- 
tatea cea de la Dumnezeu" {Flp. 3, 8-9). 

Deci judecata despre predaniile omeneşti s-a 
arătat prin cuvintele Domnului, iar despre socote- 
lile proprii cugetării omeneşti Apostolul ne-a în- 
văţat să le facem răsturnare cu mai multă îndrăz- 
neală, zicând: „Căci armele luptei noastre nu sunt 
trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre 
dărâmare» întăriturilor. Noi surpăm iscodirile min- 
ţii şi toată irufia care se ridică împotriva cunoaşte- 
rii lui Dumnezeu" (II Cor. 10, 4-5). Sau dreptatea 
este din lume şi se arată de la sine fiecăruia, .sau 
este de la Dumnezeu si se dobândeşte cu sârguinţă. 
Despre aceasta, iarăşi slă scris: „Căci le mărturisesc 
că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cu- 
noştinţa. Deoarece, necunoscând dreptatea lui 
Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea 
lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus'' 
(/Vom. 10, 2-3). Ca din aceasta, şi din altele aseme- 
nea, să fie arătată judecata celor ce voiesc să-şi 
bata joc de judecăţile Domnului. Căci este seri 
„Vai de cei care sunt înţelepţi în ocliii lor şi prici 







puţi după gândurile lor!" (A\ 5. 21). Şi chiar Dom- 
nul a grăit limpede. JDe nu vă veţi întoarce şi nu 
veţi ti precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia 
Cerurilor" {Mai. 18, 3). Din această pricină, este 
trebuinţă ca să se curăţească în întregime: unii de 
poftele diavoleşti şi nestatorniciile lumii, alţii de 
predaniile omeneşti şi de dorinţele proprii, ego- 
iste, chiui' dacă după măsurile lumii ei par măreţi şi 
demni de a fi admiraţi. Câci dacă rămân doar ai 

',ii şi lipsesc sau sunt 2ăb»vnici la chemarea 
Duhului, atunci se fac grabnici călcării îndatoriri- 
lor rânduite de voia Iui Dumnezeu. Dar cei ce au 
mărturisii botezul după cuviinţa, aceia s-au răstig- 
nii împreună cu Hristos, împreună au murit, îm- 
preună s-au înmormântat, împreună din morţi au 
înviat, având deplină încredinţare a adevărului şi 
putând zice cu Apostolul: „Lumea este nîsligniiă 
bentru mine, şi eu pentru lume" (Cri/. 6, 14). „N'ueu 
mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine" (Gal. 2, 20). 

Prin aceasta ne învaţă desăvârşirea după legea 
Dreptăţii, ca să ne învrednicim de împăraţi» cerurilor. 

20. A sosit timpul să mergem mai departe cu 
priceperea noastră şi prin credinţa în Hristos să 
nuilcgcin şi să cunoaştem. De ce se botează în 
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh? 
pin urmare, este trebuinţă mai întâi să facem cu- 
m st ură îndeosebi slava fiecărui nume cu care se 
numeşte. Apoi să ştim Că însuşi Domnul desluşeş- 
I a botează în numele Sfântului Duh. când zice: 



85 



„Ceea ce este născut din trup, irup este; şi ce este 
născut din Duh. duh este" {In. 3 ( 6). Ca mai apoi, 
luând exemplul de mai înainte a] naşterii după 
trup, să învăţăm limpede şi adevărat dogma evla- 
viei, din porunca binecunoscută. De vreme ce 
ştim şi suntem încredinţau pe deplin că după cum 
cineva care este născut după fire, este tot aşa ca şi 
acela din care s-a născut, tot aşa şi noi, cei născuţi 
din duh. este de neapărată trebuinţă ca să fim du- 
hovniceşti. Duh, nu însă după acea mare şi necu- 
prinsă slavă a Sfântului Duh, ci după măsura data 
omului prin împărţirea darurilor lui Dumnezeu 
prin Hristosul Lui - fiecăruia după trebuinţă. Dar şi 
după poruncile lui Dumnezeu vestite prin Dom- 
nul nostru Iisus Hristos, spre învăţătura şi aducere 
aminte, cum însuşi Mântuitorul zice: „Acela vă va 
învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate 
cele ce v-am spus Eu" Un. 14, 26). 

După aceea şi Apostolul ne-a dat cât mai pe 
larg a înţelege ce devine duhul în matca simţă- 
mintclor noastre, atunci când scrie: „Iar roadă Du- 
hului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă- 
răbdarea" (Gal. 5, 22) - şi celelalte. Şi mai înainte 
a zis: „Iar de vi purtaţi în Duhul nu sunteţi sub 
lege" (Gal. 5, 18)- Şi în altă pane: „Dacă trăim în 
Duhul, în Duhul să şi umblăm" {Gal. 5, 25); iar altă- 
dată: ..Dar avem felurite daruri după darul ce ni s-a 
dat: dacă avem profeţie, să profeţim după măsura 



86 



credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă..." 
şi altele. 

21. Prin acestea şi altele asemenea. Domnul 
spune că cei ce sunt născuţi din duh, să se facă 
duh. Dar şi Apostolul laolaltă mărturiseşte, zicând: 
„Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatn 
lui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care îşi tra- 
ge numele orice neam în cer şi pe pământ. Să vâ 
dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca sâ fiţi pu- 
ternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru .şi 
Hristos să Se sălăşluiască" (.£/'. 3, 14-16). Dacă 
trăim cu duhul, cu duhul să şi umblăm. Şi astfel, 
devenind noi vase ale Sfântului Duh, vom putea să 
mărturisim deplin pe Hristos: „De aceea (...) ni- 
meni nu poate să zică: Domn este Iisus, — decât în 
Duhul Siant" (J Cor. 12, 3)- Prin urmare, în acest 
chip şi Domnul, prin El Însuşi şi prin gura Aposto- 
lului, ne-a învăţat că cei născuţi din duh trebuie să 
se facă duh. Dar şi de data aceasta ne vom aduce 
aminte de naşterea după trup, că mai întâi trebuie 
sâ ne mutăm locul şi să ne schimbăm obiceiurile, 
din pricina Sfântului Duh, Care întăreşte în noi 
omul cel dinlăuntru, ca să putem şi noi zice: „Ce- 
tatea noastră este în ceruri" iFlp. 3, 20), iar pe pă- 
mânt ca nişte umbre umblăm. Să ne păzim sufletul, 
ca să-1 încetăţenim întru cele cereşti. Iar după 
aceea să ne depanăm şi de aceia care vieţuiesc lu- 
mii, precum zice David: "Pe cel ce clevetea în as- 
cuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit; cu cel 



87 



mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n- 
ara mâneai. Ochii mei suni peste credincioşii pă- 
mântului, ca sa sadă ei împreună cu mine. Cel ce 
umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va 
locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte ne- 
dreptăţi nu va sta înaintea ocliilor mei" (Ps, 100, 
6-9) -şi în alte locuri, asemenea. Iar Apostolul mai 
stârnitor îndeamnă; „Dacă vreunul care, numindu-se 
frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător Ia 
idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor, cu unul ca 
acesta nici să nu şedeţi la masă" O Cor. % 11). 

22. Adeseori, deci, rostindu-se răspicat împo- 
triva acestor feluri de nelegiuiri, ne învaţă pe noi, 
lămurit si ferm, nemăsurata măreţie şi cinste a iu- 
birii întru Hristos, cu Care şi prin Care se cuvine 

să vieţuim împreună: „Căci El este pacea noastră, El, 

Care a făcut din cele două - una, surpând peretele 
din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia în 
trupul Său. legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, 
întm Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur 
om nou şi să întemeieze pacea. Şi să-i împace cu 
Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin 
cruce, omorând prin ea vrăjmăşia. Şi, venind, a bi- 
nevestit pace, vouă celor de depane şi pace celor 
de aproape. Că prin El avem şi unii, şi alţii apro- 
pierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai 
sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi îm- 
preună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumne- 
zeu. Zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi a Prooro- 



cilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi 
lisus Hristos. Intru EI, orice zidire bine alcătuită 
creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul" ÎEf. 2, 
l4-2ty. Ca laolaltă şi asemenea celor răsădiţi cu 
Hristos prin asemănarea morţii Lui şi botezaţi în 
numele Sfanţului Duh şi născuţi din nou în omul 
cel dinlăuntru, în reînnoirea mintii, zidiţi pe temelia 
Apostolilor şi a Profeţilor, tot aşa şi noi să ne în- 
vrednicim a fi botezaţi în numele Unuia Născut Fiul 
lui Dumnezeu şi să ne facem părtaşi darului celui 
mare de care Apostolul aminteşte zicând: „Câţi în 
Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat" 
( Gat. 3, 27). Şi încâ: „Unde nu mai este elin şi iudeu, 
tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, 
rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. 3, 1 1). 
23. Este neapărată trebuinţă ca, prin urmare, cel 
născut să fie şi îmbrăcat. E la fel ca şi cu o scân- 
dură nelucrată - din orice lemn ar fi ca - care nu se 
potriveşte să Vie aşezată ca ramă. până nu i se taie 
prisosul şi asprimile, şi numai aşa se îmbracă chi- 
pul zugrăvii al unui rege. Şi atunci, oricine admiră 
frumuseţea chipului sau a tabloului, nu pentru că 
este din lemn, aur sau argint, ci din pentru izbânda 
meşteşugului întru asemănarea cu originalul. Apoi 
cu multă băgare de seamă, grijă şi silinţă, fiind is- 
prăvită lucrarea, e aşezată ca o icoană vrednică de 
laudă. Iar deosebirea lemnului se trece cu vede- 
rea, chiar dacă se deosebeşte mult, pentru că ad- 
miraţia din partea celor ce se duc s-o privească o 



89 



face să fie ţinută pretutindeni în mare cinste şi în 
toată faima dintru început. Tot la fel şi cel ce se 
botează, fie iudeu sau elin, fie bărbat sau femeie, 
sau rob, sau scit, sau barbar, sau altul care negre- 
şit este numit după deosebirea neamului, prin sân- 
gele lui Hristos se dezbracă de omul cel vechi, îm- 
preună cu toate faptele lui, iar prin învăţătura cea 
dumnezeiască se îmbracă în Sfântul Duh, în omul 
cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu, în drep- 
tate şi în sfinţenia adevărului (cf. EJ, 4, 22-24). 
Este reînnoit întru cunoştinţă, după chipul Zidito- 
rului său, vrednic să se nască pentru a ajunge la 
bunăvoinţa lui Dumnezeu, despre Care Apostolul 
ne-a învăţat zicând; „Ştim că Dumnezeu toate le 
lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumne- 
zeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui. Căci 
pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte 
i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca 
Ei să fie întâi născut între mulţi fraţi" (.Rom. 8, 28-29). 
24. Căci atunci cel îmbrăcat ca şi Fiul lui Dum- 
nezeu se face vrednic de treapta desăvârşirii şi se 
botează în numele Tatălui şi al însuşi Domnului 
nostru Iisus Hristos - după mărturia lui Ioan - Ca- 
re ne-a dat puterea de a ne face fii ai lui Dumne- 
zeu Un. 1, 12), ai Celui ce zice; „-Ieşiţi din mijlocul 
lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat 
să nu vă aungeţi, şi Eu vă voi primi pe voi. Şi vă voi 
fi vouă tată, şi veţi fi Mic fii şi fiice-, zice Domnul 
Atotţiitorur (// Cor. 6, 17-18), prin însuşi harul 



90 



Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul Născut al 
Dumnezeului Celui Viu, în Care „nici tăierea îm- 
prejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci 
credinţa care este lucrătoare prin iubire" (Gal. 5, 6). 
Prin iubire ne va fi lesne să izbutim în toate, dacă 
împreună ne luăm asupră-ne rânduiala botezului 
de la însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care a zis: 
învăţându-i să păzească toate câte v-am porun- 
cit vouă" (Mt. 28, 20). A căror păzire este arătată 
prin iubirea faţă de El, căci însuşi Domnul a hotă- 
rât zicând: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele" 
Un. 14, 15). Şi iarăşi: „Cel ce are poruncile Mele şi 
le păzeşte, acela este care Mă iubeşte" (In. 14, 21). 
Şi din nou; „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cu- 
vântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi" Un. 14, 23). Şi 
mai tare şi mai cu încredinţare zice: „Rămâneţi întru 
iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi ră- 
mâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit 
poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui" 
(/». 15, 9-10). Dacă păzirea poruncilor prin iubire 
esle o dovadă trebuitoare, frica mai marc să ne fie 
că fără iubire şi preţuirea darurilor şi a puterilor de 
sus, adică fără însăşi lucrarea credinţei, chiar po- 
runca aceea care aduce desăvârşirea la nimic nu 
foloseşte, cum zice Apostolul Pavel, vorbind întru 
Hristos: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale în- 
gerilor, iar dragoste nu am, făcuiu-m-am aramă 
sunătoare şi chimval răsunător. 1568 Şi de aş avea 
darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi 



91 



orice ştiinţă , şi de aş avea atâta credinţă încât sa , 
mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi 
de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul j 
meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi 
foloseşte" (I Cor. 13. 1-3). Precum socotesc, el 
aceasta a spus-o amintindu-şi cuvintele Domnu- 
lui: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, j 
Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu 
în numele Tău am scos demoni şi nu în numele ! 
Tău minuni multe am lacul?'' (Mt, 7, 22-23); „Am 
mâncat înaintea Ta şi am băut şi în pieţele noastre 
ai învăţat. Şi El vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi. 1 
Depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii" 
(Ic. 13, 26-27). M 

25. Din acestea se vede cu toată limpezimea că ] 
în lipsa iubirii nimic nu foloseşte, chiar dacă s-ar 
împlini preceptele şi dreptăţile Legii şi s-ar pi 
toate celelalte porunci ale Domnului şi s-ar chi- 
vernisi toate celelalte daruri. Din pricina nepotri- 
virii lucrurilor, se judeca nu cuvântul în sine al da- 
rurilor şi al dreptăţilor, ci se judecă scopul celor 
care dăruiesc pentru interese proprii, cum zice şi 
Apostolul: care socotesc că evlavia este un mij- 
loc de câştig" (/ Tim. 6, 5). Acum însă: „Unii, e 
drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de 
ceartă, alţii însă din bunăvoinţă. Ceilalţi, însă, din 
zavistie, vestesc pe Hristos nu cu gânduri curate, ci 
socotind să-mi sporească necazul în lanţurile 
melc" (Hp. 1, ÎS şi 17); şi în altă parte zice: „Căci 



92 



nu suntem precum cei mulţi, care strică cuvântul 
lui Dumnezeu" (II Cor 2, 17). Si adaugă: „Căci 
niciodată nu nc-am arătat cu cuvinte de linguşire, 
după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. 
Dumnezeu îmi este martor. Nici n-am căutat slavă 
Be la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi pu- 
i' un să fim cu greutate, ca Apostoli ai lui Hristos" 
i / Tes. 2, 5-7). Iar din acestea, şi din altele aseme- 
nea, s-a arătat în mod deschis că drept este răs- 
punsul Domnului: „Depărtaţi-vă de la Mine toţi !u- 
i ii Lorii nedreptăuT (Le. 13, 27), căci prin darurile 
lui Dumnezeu se lucrează voinţele voastre pro- 
prii. Căci dacă cineva cu unelte doftoriceşti şi eu 
k'luri de mirodenii - făcute pentru tămăduirea su- 
lirmţelor şi pentru îngrijirea sănătăţii şi a mântui- 
rii - nu le foloseşte decât spre moarte, acela nu 

b&zeşte porunca Apostolului care spune: „Ori de 
mâncaţi, ori de beţi, toate spre slava lui Dumne- 
zeu să le faceţi" (I Cor. 10. 31). 

Aşadar, în tot locul e trebuinţă de îngrijirea 
nmului celui dinlăuntru, ca să fie mintea înţeleaptă 
şi tot lucrul amăsurat scopului slăvirii lui Dumne- 
zeu, întru paza poruncilor Domnului. 1569 Faceţi 
pomul bun şi roadă lui bună (cf. Ml. 7, 17). Şi ia- 
ci.si: „Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru 
a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din 
afară!" (Mt. 23, 26). 

Să aducem roadă bună din prisosinţa inimii: 
unul o sută, altul Şaizeci, altul Lreizeci !cf. Ml. 13, 8), 



fie cu fapta, fie cu cuvântul, spre slava lui Dumne- 
zeu şi a lui Hristos însuşi, păzindu-ne mai departe 
să nu facem întristare Sfanţului Duh (Ef. 4, 30). Şi 
aşa să fugim de judecata Domnului, Care zice; „Vai 
vouă, că semănaţi cu mormintele cele văruite, 
care pe din afară se arată fmmoase, înăuntru însă 
sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţenia. 
Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, 
înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fără- 
delege" (Ml. 23, 27-28). 

26. Pentru aceea trebuie ca înainte de botez să 
fie îndepărtate lucrurile care împiedică deprinde- 
rea învăţăturii şi să se pregătească omul spre o în- 
văţătură mai potrivită, cum însuşi Domnul nostru 
Iisus Hristos încredinţează prin pilde grăitoare, ca 

apoi să adauge tâlcuind; „Aşadar, oricine dintre voi 
care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie 
ucenicul Meu" (Le. 14, 33)- Şi iarăşi, solemn: „Dacă 
vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de 
sine, sâ-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (A/r. 16, 
24). Şi din nou, hotărât: „Cel ce nu-şi ia crucea - 
în fiecare zi - şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic 
de Mine" (Aft. 10, 38; ic. 9, 23). 

Pe lângă acestea, mai sunt şi alte cuvinte tot 
aşa de înflăcărate ale Domnului nostru Iisus Hris- 
tos, bunăoară când zice: „Foc am venit să arunc pe 
pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins !" (Ic. 12, 
49). Din acestea a arătat răutatea păcatelor şi vir- 
tutea celor care, spre slava lui Dumnezeu şi a 



94 



I Iristosului Său, s-au purtat bine şi au izbândit. Să 
umblăm dar cu râvna şi întru mărturisirea celor 
zise de Apostol: „Om nenorocit ce sunt ! Cine mă va 
Izbăvi de trupul morţii acesteia ? Mulţumesc lui 
Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru!" 
{Rom. 7, 24-25), Care a zis: „Acesta este Sângele 
Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă 
Spre iertarea păcatelor" (Mt. 26, 28), şi tot aşa măr- 
turiseşte şi Apostolul: „Intru Care avem răscumpă- 
rarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor" 
\Coi 1, 14). 

Si atunci, să ne apropiem de apa botezului, care 
este asemănarea crucii — a morţii, a mormântului 
>i a învierii din morţi, aducătoare de pace prin paza 
celor pecetluite în tăierea-împrejur a unui astfel 
Be botez, despre care Apostolul zice: „Ştiind că 
Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea 
nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a 
murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce 
trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi- 
vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dum- 
nezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Deci să nu 
împărătească păcatul în trupul vostru cel muritor, 
ca să vă supuneţi poftelor Iui. Nici să nu puneţi 
mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii, ci, în- 
lăţişnţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din 
morţi, şi mădularele voastre ea arme ale dreptăţii 
lui Dumnezeu" (Rom. 6, 9-13). 



95 



27- Atunci se va învrednici cineva să fie bote- 
zat în numele Sfântului Duh şi născut din nou, 
când îşi va schimba şi locul, şi năravul, şi tovărăşi- 
ile, $i aşa, umblând in Duhul, să ne învredneim a fi 
botezaţi în numele Fiului şi să ne îmbrăcăm in 
Hrisios. Căci trebuie ca noul născut să fie vrednic ' 
şi de îmbrăcăminte, precum zice Apostolul: „Câţi în 
Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat" 
(GaL 3, 27). „V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, 
dimpreună cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu cel 
nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, 
după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este 
elin şi iudeu" {Coi. 3, 9-11). Şi, îmbrăcaţi în Fiul lui 
Dumnezeu, ni se dă puterea ca să ne facem noi 
înşine fii ai lui Dumnezeu, Ne botezăm în numele 
Tatălui şi propovăduim ca fii ai lui Dumnezeu pe 
Cel ce a poruncit şi a vestit cum zice Profetul: „-Ie- 
şiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi 
de ce csle necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi 
primi pe voi. Şi voi fi vouă tată şi veţi fi Mie fii şi 
fiice-, zice Domnul Atotţiitorul" (cf. îs. 52, 11; // 
Cor. 6, 17-18). „Având deci - zice Apostolul ■ 
aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi 
de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvâr- 
şind sfinţenia în fricii lui Dumnezeu" (.77 Cor. 7, 1).| 
Şi din nou aminteşte, zicând: „Toate să le faceţi făi 
de cârtire şi fără de îndoială, ca să fiţi fără de pri- 
hană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mij-l 
locul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţii 



96 



ca nişte luminători în lume, ţinând cu putere cu- 
vântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos" 
(F/ţ>. 2, 14-16). 

Si din nou: ^Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu 
Hristos, căutaţi cele de sus, unde Se află Hristos, 
lezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi cele 
de sus, nu cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi 
viaţa voastră este ascunsă cu Hrisios întru Dum- 
nezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa noastră, Se 
va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta 
întru slavă" {Coi 3, 1-4). Care mărire este făgădu- 
ită de Însuşi Domnul, când spune: „Atunci cei 
drepţi vor străluci ca soarele" {Mt. 13, 43). 



T - 



Cuvântarea III 

Că se cuvine ca omiit născut din nou 

-prin Sfântul Botez - 

să crească dc-acttm dubomiceste, 

prin participarea la Tainele cele dumnezeieşti 






1. Mulţumită bunului Dumnezeu - prin aduce- 
rea aminte a cuvintelor Unuia Născut. Fiul Dum- 
nezeului Celui Viu, dar şi ale Profeţilor, Evanghe- 
liştilor .şi Apostolilor, care ne-au desluşit nouă 
îndestul învăţătura botezului după Evanghelia 
Domnului nostru lisus Hristos - am învăţat că, în 
botezul prin foc, este scoasă la iveală orice răutate 
care încalcă dreptatea lui Hristos, iar urarea răutăţii 
pricinuieste pofta virtuţii. Ci prin credinţa în sân- 
gele lui Hristos, suntem curăţaţi de orice păcaisi 
în apă botezului suntem bogaţi în moartea Dom- 
nului - după cum am statornicit cu mărturia scrisă 
- ca să murim noi păcatului şi lumii, şi să viem 
dreptăţii. Şi aşa, botezaţi în numele Sfanţului Duh, 
suntem născuţi din nou. Iar o dată renăscuţi prin 
botez, în numele Fiului ne-am îmbrăcat în Hristos. 
Suntem îmbrăcaţi însă în omul cel dinlăuntru, zidit 
după chipul Iui Dumnezeu. în numele Tatălui ne-am 
botezat şi ne numim fii ai Iui Dumnezeu. 

Cuvine-se ca de acum să ne hrănim cu hrana 
vieţii veşnice, pe care iarăşi nc-a dat-o nouă în- 
suşi Unul Născut, Fiul Dumnezeului Cel ui Viu, zi- 
când: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot 




Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 
4). Si în ce chip se face aceasta, a învăţat cu urmă- 
toarele cuvinte: „Mâncarea Mea este să fac voia 
Celui ce M-a trimis" (In. 4, 34). Şi spre deplina în- 
credinţare a ascultătorilor, a zis: .Adevărat, adevărat 
zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului 
şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are 
viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 
Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele 
Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul 
Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu 

întru el" Oi. 6, 53-56). 

Şi puţin mai departe stă scris: „Deci mulţi din 
ucenicii Lui, auzind, au zis; Greu este cuvântul 
acesta ! Cine poate sâ-I asculte ? Iar lisus, ştiind în 
Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, lc-a 
zis: Vă sminteşte aceasta ? Dacă veţi vedea pe Fiul 
Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? 
Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la 
nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi 
sunt viaţă. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. 
Căci lisus ştia de la început cine sunt cei ce nu 
cred şi cine este cel care îl va vinde. Şi zicea: De 
aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină Ia 
Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci 
mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai 
umblau cu El. Deci a zis lisus celor doisprezece; 
Nu vreo" şi voi să vă duceţi ? Simon Petru I-a răs- 



99 



puns: Doamne, la cine ne vom duce ? Tu ai cuvin- 
tele Vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cu- 
noscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Ce- 
lui viu" (hi. 6, 60-69). 

2. Şi către sfârşitul Evangheliilor citim: „Şi lu- 
ând pâinea, a frânt si. dând ucenicilor, a zis: Luaţi, 
mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se dă pentru 
voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Aseme- 
nea şi paharul, după ce au cinat, zicând: beţi dintru 
acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii 
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea 
păcatelor'' (ML 26, 26-28; Ic. 22, 19-20). Mărturi- 
seşte despre aceasta şi Apostolul, zicând: „Căci eu 
de la Domnul am primit ceea ce v-ain dat şi vouă: 
că Domnul lisus, în noaptea în care a fost vândut, 
a luat pâine şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, 
mâncaţi; acesta este trupul Meu. care se frânge 
pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 
Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pa- 
har este Legea cea nouă întru sângele Meu. 
Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre po- 
menirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această 
pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului 
vestiţi până când va veni" U Cor. 11, 23-26). 

Prin urmare, ce folos au cuvintele acestea ? Ca să 
ne aducem aminte totdeauna, când mâncăm şi 
bem, de Cel ce pentru noi a murit şi a înviat, şi 
astfel să ne deprindem a păzi nesmintit, în faţa Iui 
Dumnezeu şi a lui Hristos însuşi, învăţătura primi- 



tă de la Apostol, când a zis: „Căci dragostea lui 
Wristos ne stăpâneşte pe noi care socotim aceasta, 
■Că clacă unul a murit pentru toţi, au murit deci toţi. 
Kt a murii pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai 
'vieze loruşi, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit şi a 
înviat" (If Cor. 5, 14-15). Căci cel ce mănâncă şi 
bea face acest lucru, spre veşnica pomenire a lui 
Hristos lisus, Domnul nostru, Care pentru noi a 
murit şi a înviat. însă, după învăţânira Apostolu- 
lui, înţelepciunea aducerii aminte de ascultarea 
Domnului până la moarte nu e de ajuns, căci, vor- 
bind mai înainte, a zis: „Dragostea Iui Hristos ne 
stăpâneşte pe noi care socotim aceasta, că dacă 
unul a murit pentru toţi, au murit deci toţi [care 
mărturisim un botezi. Şi a murit pentru toţi, ca 
acei cc viază să nu mai vieze loruşi, ci Aceluia Care, 
pentru ei, a murit şi a înviat" (//Cor. 5, 14-15). 
Carnea nu aduce nici un folos, după cum însuşi 
Domnul a zis: „Trupul nu foloseşte la nimic* (In. 

6. 63). 

3. Iar după cele spuse de F.l însuşi, a urmat în 

acest fel şi judecata Apostolului, care zice: „Cel ce 
mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănân- 
că şi bea, nesocotind trupul Domnului" (7 Cor. 11. 
29). Căci nu numai că are frică de osândă cel care, 
în necurăţia trupului şi a sufletului, nu e vrednic să 
se apropie de cele sfinte, căci, apropiindu-se, se 
face vinovat de tnipul şi sângele Domnului, dar în 
zadar şi fără de folos mănâncă şi bea, deoarece. 



101 



pe lângă pomenirea celui care pentru noi a murit şi 
a înviat, Hristos Iisus, Domnul nostru, nu a păzit şi 
aceste cuvinte: .Dragostea lui Hristos ne stăpâneş- 
te pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a 
murit pentru toU, au murit deci toţi" UI Cor. 5, 14- 
15.) - şi celelalte. Căci după cum atâta bunătate 
fără cunoştinţă şi fără folos face astfel de întarâtare 
şi, după cum cel ce se apropie de o astfel de taină 
cu nemulţumire are judecata lenei, tot aşa „pentru 
orice cuvânt desen pe care-1 vor roşu" - împotriva 
Domnului -, oamenii vor da socoteală în ziua ju- 
decăţii" iMt. 12, 36). Iar încă şi mai abitir se dă pe 
faţă osânda lenevirii prin pilda celui ce a păstrat 
talantul întreg, ascunzându-1 (cf. Ml. 25, 25-29). 

Şi Apostolul ne-a propovăduit nouă că şi cel 
care aduce un cuvânt bun, insă nu spre zidirea cea 
de trebuinţă, face întristare Duhului Sfânt (cf. Ef. 
4, 29-30). Deci numai păzind aceasta sâ-1 judecăm 
pe cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie. Şi dacă, 
pentru mâncare, fratele se mâlineşte, a căzut din 
iubire (cf. Rom. 14, 15), fără de care nici darurile 
cele mai mari, nici dreptăţile nu folosesc la lucrare 
(cf. / Cor. 13, 1 şi urm. ). Ce ar zice cineva despre 
acela care, în lenevie şi în nelucrare, cu obrăznicie 
mănâncă trupul şi bea sângele Domnului nostru 
Iisus Hristos ? Şi prin aceasta mai mult întristează 
pe Sfântul Duh. 

Prin urmare, cel care se apropie de trupul şi 
sângele lui Hristos, spre pomenirea Celui ce pen- 



102 



tru noi a murit şi a înviat, se cade nu numai a se cu- 
|râţa de orice întinare a trupului şi a sufletului, ca nu 
cumva să mănânce şi sâ bea spre osândă, ci să şi 
dovedească cu prisosinţă dreapta pomenire a Celui 
jCure pentru noi a murit şi a înviat Şi aceasta mu- 
rind păcatului, şi lumii, şi Iui însuşi, şi viind lui 
Dumnezeu în Hristos Iisus, Domnul nostru. 



CARTEA A DOUA 



întrebarea I 

Este neapărat dator să moară păcatului 

şi să vieze lui Dumnezeu oricine este botezat 

cu botezul Domnului nostru Hsus Hristos? 

Răspuns: 

1. Dacă toţi dorim împărăţia lui Dumnezeu, este 
deopotrivă nevoie ca să conlucrăm si să ne călău- 
zim după acea hotărâre a Domnului, Care ;« zis: „De 
nu se va naşte cineva din apă si din Duh, nu va 
putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (/«. 3, 5). 

Prin urmare, suntem toii deopotrivă datori Să 
urmăm acestei orănduieli a botezului, aşa cum zice 
Apostolul, îndeobşte, către cei care se botează; „Au 
nu ştiţi că toţi câţi în Hristos lisus ne-am botezat, 
tntru moartea Lui ne-am botezat ? Deci ne-am în- 
gropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, pre- 
cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, 
aşa să umblăm şi noi pentru înnoirea vieţii" (Kotn. 
6, 3-4) — şi celelalte. Şi în alt loc, mai cu siîală şi 
mai lesne de înţeles, ne-a încredinţat nouă acest fel 
de învăţătură, zicând: „Câţi în Hristos v-aţi bote- 
zat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, 
nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai 



105 



este parte bărbătească şi paite femeiască, pentru că 
voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus" {Gal. 3, 27-28). 
La fel şi din nou zice către toţi: „în El aţi fast tăiaţi 
împrejur, cu tăiere împrejur nefăcutâ de mână, prin 
dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur 
a lui Hristos. îngropaţi fiind împreună cu El prin 
botez, cu El aţi şi înviat prin credinţă" (Col. 2, 11-12) 
Deci oricine se botează cu botezul Evangheliei 
este dator să trăiască după Evanghelie. Drept care a 
zis în altă parte: „Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om 
ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească 
toată Legea" {Gat. 5, 3). 

2. Aşadar rămâne neclintit că acela care se bo- 
tează cu un singur botez - după pilda Celui ce 
pentru noi a murit şi a înviat - este de asemenea 
dator să împlinească ceea ce de la însuşi Aposto- 
lul am învăţat: „Căci dragostea lui Hristos ne stă- 
pâneşte pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a 
murit pentru toţi, au murit deci toţi. Şi a murit 
pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci 
Aceluia Care, pentru ei, a murit şi a înviat" {II Cor. 5, 
14-15). Căci dacă cineva care a fost tăiat împrejur 
într-o parte a trupului - după tăierea împrejur a 
lui Moise -, este dator ca întreaga Lege s-o împli- 
nească, cu cât mai mult cel ce este tăiat împrejur 
„întru tăierea împrejur a lui liristos" {Col. 2, 11). 

Prin dezbrăcarea trupului de păcatele cărnii, 
după cum stă scris, fiecare este dator să împlineas- 



106 



că ceea ce a zis Apostolul: „Lumea este răstignită 
pentru mine, şi eu pentru lume" {Gal. 6, 14). Ba 
mai mult "Şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în 
mine" {Gat. 2, 20). Drept care, cu adevărat, după 
cuvintele Apostolului, cel botezat în moartea lui 
Hristos va muri sieşi şi lumii şi mai cu seamă păca- 
tului, cum am fost învăţaţi despre botez: „Omul 
nostru cel vechi a fost răstignii împreună cu El, ca 
să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi 
robi ai păcatului" (Rom. 6, 6). Negreşit, ne-am în- 
voit să urmăm în toate lui Hristos, deci să viem lui 
Dumnezeu în întregime, împlinind peste tot cele 
spuse de către Apostol; „Vă îndemn, deci, fraţilor, 
pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi tru- 
purile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplă- 
cută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea du- 
hovnicească." (Rom. 12, 1). 

Acum, într-adevăr, se cade „să nu împărătească 
păcatul în trupul vostru cel muritor, ca sa vă supu- 
neţi poftelor lui; nici să nu puneţi mădularele voas- 
tre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, 
înfăţişaţi-vâ pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi 
din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale drep- 
tăţii lui Dumnezeu" (Rom. 6, 12-13). Dar despre 
acestea, şi despre altele asemenea, încă mai zice: 
„Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, 
nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte 
femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos 



107 



lisus" {Gal. 3, 28). Ca să ne învrednicim toţi - ca 
unul - sâ auzim: „Bine, slugă bună şi credincioa- 
să, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe 
te voi pune: intră întru bucuria domnului tău" {Mt. 
25, 21). De aceasta ne vom învrednici numai daca 
fiecare dintre noi, în ceea ce este chemat şi ales, 
prin grijă sporită şi prin sărguintă nepregetătoare, 
va înmulţi după putere danii împărţit lui, precum 
este scris (cf. Uf. 4, 7). 



întrebarea II 

Este neprimejdias lucru ca oarecine 

să slujească cefe preoţeşti nefiind curat la inimă din 

pricina conştiinţei periferiile, 

a necurâfiei sau a mtinăciunii? 



Răspuns: 

Într-adevăr, Moise, dând semn clar celor din 
vechime, cu înţelegerea cea dală lui de ta Dumne- 
zeu, dar pentm povăţuirea noastră, scrie: „Grăit-a 
Domnul cu Moise şi a zis: -Spune lui Aaron: Ni- 
meni clin neamul tău în viitor şi din rudele talc să 
nu se apropie, ca să aducă daruri Dumnezeului său, 
de va avea vreo meteahnă pe trupul său. Toi omul cu 
meteahnă pe trup să nu se apropie,..-" tiv. 21, 16- 
21). Iar când zice Domnul aceasta: „Mai mare de- 



îoa 



cât templul esie [cineval aici" {Mt. 12, 6), El ne în- 
vaţă pe noi că este cu atât mai neînţelept cel ce 
slujeşte cu obrăznicie trupul Domnului - dăndu-L 
pe El „pentru noi prinos şi jertfă lui Dumnezeu, 
întru miros cu bună mireasmă" (Ef. 5, 2) - cu cât 
trupul Unuia Născut, Fiul lui Dumnezeu, este mai 
presus decât berbecii şi taurii. Şi nu din asemăna- 
re, căci este neasemănată măreţia. 

Dar iată că meteahna sau schilodirea nu priveş- 
te doar mădularele trupului, ci se cunoaşte şi-n 
evlavia dreptăţii după Evanghelie. Când porunca 
este păzită doar în pane, sau nu se împlineşte, sau 
nu se face aşa după cum place Iui Dumnezeu, 
seamănă cu o rană oarecare, sau cu lepra, care se 
iveşte pe cugetul nostru, aducând nesocotirea po- 
runcilor cereşti. 

Aşadar, este totdeauna de trebuinţă, şi cu atât 
mai mult în timpul plin de măreţie al săvârşirii Tai- 
nei, să păzim porunca Apostolului, care zice: „Având 
deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe 
noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desă- 
vârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu" (fi Cor. 7, 
1). Şi încă: „Nedând nici o sminteală întru nimic, 
ca să nu fie slujirea noastră defăimată, ci în toate 
înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui 
Dumnezeu" (// Cor. 6, 3-4)- Numai aşa va fi cineva 
vrednic să slujească - ca preot - Taina Domnului, 
după Evanghelia lui Dumnezeu. 



109 



întrebarea UI 

Este neptimejdios lucru ca oarecine, 

nefiină curat de orice tnlinăciune a trupului 

şi a sufletului, sti mănânce trupul Domnului 

şi să bea sângele Lui ? 

Răspuns: 

Dumnezeu a aşezat în Lege pedeapsa cea mai 
înaltă pentru acela care, în stare de necurăţie fiind, 
ar îndrăzni să se atingă de cele sfinte. Căci le-a 
arătat negreşit ccior din vechime, în mod simbolic, 
ca să fie şi spre învăţătura noastră: „A grăit Dom- 
nul cu Moise şi a zis: -Spune lui Aron şi fiilor lui să 
umble cu băgare de seamă cu cele sfinte ale fiilor 
lui Israel şi să nu pângărească numele cel sfânt al 
Meu prin prinoasele pe care ei înşişi Mi le aduc. Eu 
sunt Domnul, Spune-le: Tot omul din seminţia 
voastră şi din neamul vostru, care va avea pe sine 
vreo necurăţenie şi se va apropia de cele sfinte, 
care se afierosesc de fiii lui Israel Domnului, su- 
fletul aceluia se va stârpi de la faţa Mea. Eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru*" (/.y. 22, 1-3). 

Dacă o astfel de ameninţare s-a orânduit pentru 
cei ce se apropie de cele care sunt sfinţite de la 
oameni, cu cât mai mare ar fi osânda împotriva 
celui ce s-ar apropia cu obrăznicie de o Taină atât 
de înfricoşată ? Căci cu cât este aici ceva „mai mare 



110 



decât templul", după spusa Domnului (cf. Mt, 12, 
6), cu alăl este mai grozav şi mai înfricoşător este 
pentru acela care cu sufletul întinat îndrăzneşte să 
mănânce trupul Domnului, ca şi cum ar mânca 
berbeci sau lauri, după cum zice Apostolul: ^Ast- 
fel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea 
paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat 
faţa de trupul şi de sângele Domnului" (/ Cor 11, 
27). Ci încă şi mai straşnic ne atrage luarea amin- 
te, repetând cele zise: „Să se cerceteze însă omul 
pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din 
pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea ai nevrednicie, 
osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul 

Domnului" U Cor 11, 28-29). 

Dacă cineva, doar aflându-se în necurăţie, cade 

sub înfricoşată judecată, cu atât mai mult cel ce pă- 
cătuieşte nesocotind trupul Domnului ! 

Să ne curăţim, aşadar, de orice întinâciune şi 
numai astfel să ne apropiem de cele sfinte, ca să 
fugim de judecata celor ce L-au omorât pe Domnul, 
pentru că „cel ce mănâncă pâinea şi bea potirul 
Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul şi 
sângele Domnului". Vom dobândi viaţa veşnică - 
după cum nemincinos ne-a făgăduit Domnul şi 
Dumnezeul nostru Tisus Hristos — numai dacă, 
atunci când mâncăm şi bem, ne vom aduce amin- 
te de Cel ce pentru noi a murit şi a înviat. Să păzim 
judecata Apostolului, care zice: .Căci dragostea Iui 
Hristos ne stăpâneşte pe noi care socotim aceasta, 



111 



că dacă unul a murit pemru toţi, au murit deci 
toţi. Şi a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai 
vieze loruşi, ci Aceluia Care, pentru ei. a murit si a 
înviat" (fi Cor. 5, 14-15), dând tuturora împăcarea 
prin botez. 



întrebarea IV 

Oare orice cuvânt al Iui Dumnezeu 

se cuvine întocmai crezut şi ascultai, 

spre încredinţarea adevărului, chiar dacă 

s-ar găsi în cele spuse vreo vorbă sau vreo faptă 

a însuşi Domnului sau a sfinţilor. 

care nu s-ar potrivi între ele? 

Răspuns: 

X. Această întrebare esle nevrednică întru lotul 
sâ lie primită, dacă-L mărturisim cu credinţă pe 
Domnul nostru Iisus Hrisros, prin care s-au facul 
toate cele văzute şi cele nevăzute. Vorbind de cu- 
vintele pe care Ie-a auzit de la Tatăl, este de tre- 
buinţă sa cugetăm asupra lor, ascultând ceea ce 
scrie Apostolul: „Fiţi gala totdeauna să răspundeţi 
oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră" 
(/ Petr. 3, 15). Şi pentru ca nu cumva să rămână, 
vorbind noi unora, vreo pricină de îndoială asu- 
pra ascultătorilor, să ne aducem aminte de ceea ce 



112 



însuşi Domnul zice: adevărat zic vouă: (...) o iotă 
.sau o cină clin Lege nu va trece, până ce se vor fa- 
ce toate'' im. 5, 18). Şi iarăşi: „Mai lesne e să trea- 
că cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un 
corn de literă" (ic. 16, 17). 

Oare nu este aici mai mult decât Solomon si mai 
mult decât Toma , ba chiar si mai mult decât Moise ? 

Apostolul, după ce a povestit neapropierea is- 
racliţilor de slava lui Dumnezeu, face comparaţie 
cu slava Domnului nostru Iisus Hristos, adăugând: 
„Şi nici măcar nu este slăvit ceea ce cm slăvit în 
această privinţă, lată de slava cea covârşitoare. Căci 
dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă. CU atât 
mai mult ceea ce e neireeător va fi în slavă" {11 Cor 
3, 10-11). Iar dacă nici din aceste cuvinte, care 
sunt spuse şi în Evanghelie, nu învăţăm să ne cu- 
noaştem şi să ne mărturisim fără de îndoială credin- 
ţa» atunci să ne aducem aminte încă o dală de cu- 
vintele Domnului: .Cerul şi pământul vor trece, dar 
cuvintele Mele nu vor trece'' {Mt. 24, 35). 

Aşadar, ajung cuvintele Domnului care cu ade- 
vărat îşi află temei în inimile noastre, prin Sfântul 
Duh, Călăuzitorul, ca fără îndoială şi lămurit să 
avem tot cuvântul ieşit din gura lui Dumnezeu. 
Dar ca sâ întâmpinăm şi slăbiciunea unora, prin 
felurite mărturii vrednice de crezare, să amintim 
măcar câteva din multe. Astfel, zice David: „Ade- 
vărate suni toate poruncile Lui. întărite în veacul 



n - Desen» Bow* 



113 



veacului, lăcuit; în adevăr şi în dreptate" (Ps. 110, 
7-8). Şi iarăşi: „Credincios este Domnul întru cu- 
vintele Sale şi cuvios întru toate lucrurile Sale" 
(Ps. 144, 13) - şi multe de felul acesta. Iar lehu, în 
Cărţile Regilor, a zis: „Să ştiţi deci câ nimic din 
ceea ce a spus Domnul (...) n-a rămas neîmplinit" 
(IV Reţii 10, 10). 

2. Cât despre acelea care par să aibă ceva con- 
trariu în ele. s-ar cuveni să cercetăm cu băgare de 
seamă dacă mai degrabă nu-i ceva contrariu în noi 
înşine, ca nu cumva cineva, ispitindu-se spre cu- 
noştinţa bogatei înţelepciuni şi fiind nemulţumii că 
nu poate pricepe ncpătmnselc cai ale Iul Dumne- 
zeu, să se facă vinovat judecăţii din pricina în- 
drăznelii şi a încăpăţânării, şi să audă; „Necredin- 
cios este cel ce strigă împăraţilor: netrebnicilor !" 
(cf. Iov 34, 18). Şi: „Cine va ridica pâră împotriva 
aleşilor lui Dumnezeu" (Rom. 8, 33). într-adevăr, 
dacă judecata multora pare că arc dezlegare, în 
multe care se arată potrivnice suntem datori să fim 
cu băgare de seamă, că atunci când se pare că o 
poruncă este împotriva alteia, în cuvânt sau în 
faptă, face trebuinţă ca fiecare să se supună jude- 
căţii, cu smerenie în faţa „adâncului bogăţiei şi al 
înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu* (Rom. 11, 
33), ca să nu se facă pricină de păcat (cf. Ps. 140, 
4), căci aceasta place lui Dumnezeu şi ne fereşte de 
primejdii, ca pe nişte buni ucenici ai dumnezeieş- 
tilor Scripturi. Când se pare însă că o poruncă are 



114 



ceva împotriva altei porunci, să cercetăm pricinile 
şi să citim în întregime locul; astfel vom cunoaşte 
negreşit, fără nici o vrajbă, ce se cuvine fiecărui 
caz, pricepând tâlcul chemării de sus, către care 
tind toate poruncile, ca şi pe cel curăţit de boală, şi 
pe cel ce lucrează înaintând spre bine, şi pe cel 
ostenitor către desăvârşire, să-i aducă deopotrivă 
ca mărturii plăcute înaintea lui Dumnezeu, cum 
zicea Domnul undeva: „Nici nu aprind făclie şi o 
pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor 
celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră 
înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre 
cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din 
ceruri" (Mt. 5, 15-16); şi „să nu ştie stânga ta ce 
face dreapta ta" (Ml. 6, 3). 

3. Şt încă multe de felul acesta ai să găseşti şi la 
Evanghelist! şi la Apostol. Dacă acea poruncă a 
fost dată numai, iar cum să se facă nu s-a adăugat, 
să ne aducem aminte de Domnul, Care zice: „Cer- 
cetaţi Scripturile" (In. 5. 39)- Şi sâ-i luăm drept pil- 
dă pe Apostoli, că ei L-au întrebat pe Domnul de- 
spre tâlcul celor zise de către El, iar din cele care tot 
de către El sunt spuse în alt loc, să învăţăm adevă- 
rul şi mântuirea, după acest exemplu: „Adunaţi-vă 
comori în cer" (Ml. 6, 20). Să ne învăţăm de la în- 
suşi Domnul, din cele spuse tânărului; „Vinde 
averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer" 
i Ml. 19, 21) şi din cele spuse celor dornici să moş- 
tenească împărăţia cerurilor: „Nu te teme, turmă 



115 



mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea 
vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi mi- 
lostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, co- 
moară neîmputinală în ceruri" (Le. 12, 32-33)- 

Dacă se întâmplă vreo piedică în păzirea po- 
runcii, aceasta să fie spre lauda noastră, căci ne 
aducem aminte de Apostolul care zice: „Căci mai 
bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădăr- 
nicească cineva lauda" (ICar. 9. 15). î?i în altă par- 
te, mai pe larg: „Cine ne va despărţi pe noi de iu- 
birea Iui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau 
prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, 
sau primejdia, sau sabia T' (Rom. 8, 35) - si celelalte. 

Din acestea, sa ne învăţam şi mai mult să păzim 
poruncile şi să dăm dovadă mai cu prisosinţă de 
iubirea către Domnul, Care zice: „Cine Mă iubeşte 
va păzi cuvântul Meu"" (In. 14, 23) -şi în multe lo- 
curi, asemenea. 

Iar în celelalte, să luăm drept pildă pe Apostol şi 
să zicem: „O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi 
al ştiinţei lui Dumnezeu ! Cât sunt de necercetate 
judecăţile Lui şi cât de nepătrunse căile Lui! Căci 
cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost 
sfetnicul Lui ?" {Rom. 11, 33-34). Celui ce crede, u 
este de trebuinţa, spre a se mântui, să înveţe să se 
facă asemenea copiilor, după cum însuşi glasul 
Domnului nostru lisus Hristos a grăit: „Cine nu va 
primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va 
intra în ea" (Mc. 10, 15). 




întrebarea V 

Oare orice neascultare a unui cuvânt 

este vrednica de mânie şi de moarte, 

chiar dacă el nu este insolit, hi mini lămurit, 

de vreo ameninţare? 

Răspuns: 

1. Despre aceasta - cum că neascultarea orică- 
rui cuvânt este vrednică de mânie şi de moarte — 
s-a spus pe larg în epistola despre buna înţelegere [ ?]. 
Dar acum — spre a aminti doar una sau două din 
multele mărturii - să-1 auzim pe loan Botezătorul 
zicând: „Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar 
cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia 
lui Dumnezeu rămâne peste el" (In. 3, 36). Şi în- 
suşi Domnul face cunoscut, cu toată hotărârea: „O 
iotă sau o cină din Lege nu va trece, până ce se vor 
face toate" (Mt. 5, 18). Dacă aşa sunt ale Legii, cu 
cât mai mult cele ale Evangheliei, după cum în- 
suşi Domnul adesea ne-a încredinţat ! 

Iar despre aceea — cum că ameninţarea nu în- 
soţeşte în chip lămurit fiecare cuvânt sau poruncă 
în parte — socotesc că este destul pentru credin- 
cioşi sâ-şi amintească de Domnul însuşi, Care, în 
pericopa învăţăturii despre fericiri, după ce a isto- 
risit multe din cele oprite, negreşit a aşezat şi câte o 
ameninţare, zicând: „Oricine se mânie pe fratele 
sau, vrednic va fi de osândă; şi cine va zice frate- 



ll(i 



117 



lui său; netrebnicule, vrednic va fi de judecata si- 
nedriului; iar cine va zice; nebunule, vrednic va fi 
de gheena focului" (Mt. % 22) - şi multe de acest fel. 

Iar celor căror.» nu le-a rânduit pedepse deslu- 
şite, le-a spus, de pildă: „Oricine se uită la femeie, 
poftind-o, a si săvârşit adulter cu ea în inima lui" 
(Ml. 5, 28); sau: „Eu însă vâ spun vouă: sâ nu vă 
juraţi nicidecum" (Mt. 5, 34). Şi puţin după aceea; 
„Ci cuvântul vostru sâ fie: ceea ce este da, da; si ceea 
ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la 
cel rău este" (Mt. e y, 37). Şi multe de felul acesta 
zicând, fără să rânduiască vreo pedeapsă anume, 
o lasă să se înţeleagă, îndeobşte, prin ceea ce zise- 
se mai înainte; „De nu va prisosi dreptatea voastră 
mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi 
intra în împărăţia cerurilor" (Ml. 5, 20). Şi adaugă 
către sfârşit: „Oricine aude aceste cuvinte ale Mele 
şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului ne- 
chibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut 
ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi 
au izbit în casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost 
marc" (Mt. 7, 26-27). 

2. Nici în alte locuri, amintind de multe păcate, 
nu a pus întotdeauna şi rânduiala unei pedepse, so- 
cotind că sunt destul de cuprinzătoare pentru toţi 
cele ce adesea au fast spuse numai pentm unii. Şi 
dacă am avea nevoie să ne sprijinim şi pe altele, să 
amintim şi de spusele Apostolului. Căci într-adevăr 
şi el, urmând lui Dumnezeu, a zis cândva; -Dar eu 



113 



v-um scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, 
caic, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, 
sau închinător la idoli, sau ocărâtor. sau beţiv, sau 
răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la ma- 
să" 17 Cor, 5, 11); iar altădată: „Nu vă minţiţi unul pe 
altul" (Col. 3, 9). Şi în altă parte; „Orice amărăciune 
şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să 
piară de la voi, împreună cu orice răutate'' {Ef. 4, 31 i 

Şi multe de felul acesta a zis încă, fără să le în- 
soţească de vreo ameninţare. Dar în altă parte, 
pomenind şi pedeapsa, în chip cuprinzător a zis: 
„Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la 
idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 
nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocorito- 
rii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui 
Dumnezeu" {I Cor. 6, 9-10). 

Iar în altă parte scrie iarăşi, mai pe larg: „Şi pre- 
cum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoş- 
tinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără 
judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de 
toată nedreptatea, de desfrânate, de viclenie, de 
lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de 
ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, 
grăitori de râu, urători de Dumnezeu, ocărâtori, 
serneţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, ne- 
sJpuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, 
fără dragoste, fără milă. Aceştia, deşi au cunoscut 
dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac 
unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai 



119 



că lac ei acestea, ci Ic şi încuviinţează celor care le 
fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care ju- 
deci, eşti Iară cuvânL de răspuns, căci, în ceea ce ju- 
deci pe nilul, pe tine însuţi te osândeşti» căci ace- 
leaşi lucruri iaci şi tu care judeci" (Rom. 1, 28-32; 2, 
1) - şi în multe alte locuri, asemenea. 

Din aceasta se vede că, chiar dacă după aceste 
împărţiri nu se rosteşte ameninţarea potrivită fie- 
cărei pedepse, totuşi trebuie să cunoaştem eâ tot cel 
ce ocoleşte sau calcă o poruncă va avea pane de 
judecata cuvenită, după cum Domnul nostru Iisus 
Hristos a desluşit: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi 
nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-I 
judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va ju- 
deca în ziua cea de apoi" (in. 12, 48). Iar loan Bo- 
tezătorul, decât care nimeni nu csie mai mare. fără 
înconjur mărturiseşte: „Cine nu ascultă de Fiul nu va 
vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste 
el" Un. 3, 36). Iar acest fapt este cunoscut Sfintei 
Scripturi încă din Vechiul Testament. Căci şi prin 
Moise - care a scris multe în Lege, fără ca să adau- 
ge întotdeauna o ameninţare anume pentru cel ce 
calcă vreo poruncă, sau nu o păzeşte - se face cu- 
noscut blestemul potrivit tuturor celor vrednici de 
pedeapsă, când zice: „Blestemat sa fie tot omul care 
nu va plini toate cuvintele legii acesteia" {Di. T7, 
26). far în altă pane: „Blestemat să fie tot cel ce face 
lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă" (ier. 
48, 10). Chică e blestemat cliiar şi cel ce lucrează 



120 



fără destulă grijă, atunci cel ce nu lucrează deloc 
de ce pedeapsă va fi vrednic?! 



întrebarea VI 

Oare neascultarea stă în fapta celor potrivnici, 
sau hi tăcerea celor chemaţi să mărturisească ? 

Răspuns: 

1. Domnul nostru Iisus Hristos, vorbind mai 
pe-ndelete despre aceasta — atunci spre depărta- 
rea greşelii celei de demult, iar acum spre întări- 
rea inimilor noastre în credinţa sănătoasă -, a voit 
să ne înveţe pe noi frica judecăţilor, nu numai prin 
cuvinte, ci şi prin pilde. Ca prin fapte mai abitir să 
se urmărească încredinţarea adevărului. Astfel, mai 
întâi zice: „De nu va prisosi dreptatea voastră mai 
mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra 
în împăraţi;» cerurilor" (.Mi. 5. 20). Şi după acest loc 
al învăţăturii Sale, aduce o pildă, zicând: „Oricine 
aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, 
asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clă- 
dit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râu- 
rile mari şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, 
şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare" (Mt. 7, 26-27). 
Si iarăşi: „Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi 
a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis că- 



121 



Ire vier: lata, trei ani sunt de când vin şi caut rod în 
smochinul acesla şi nu găsesc. Taie-1; de ce să 
ocupe locul in zadar?" (Le. 13, 6-7). Şi în altă parte, 
mai vădit aşaza această judecată, zidind: „Duceţi-vă 
de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care 
este gătit diavolului şi îngerilor lui" (ML 25, 41). Nu 
pomeneşte de cele lucrate împotrivă, ci de lăsarea 
la o parte a lucrării trebuincioase, zicând: „Căci 
flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; înse- 
tat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau" (Alt. 25. 42) - 
şi celelalte. 

Şi multe de felul acesta ar găsi cineva drept do- 
vadă că nu numai cei care fac rele sunt vrednici de 
moarte, fiindu-le lor pregătit focul cel veşnic, ci se 
pedepsesc şi aceia care fac fapte bune cu nebăgare 
de seamă. Căci scris este: „Blestemat să fie tot cel ce 
face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă" 
(Ier. 48, 10). 

2. Dar ar fi timpul potrivit, pentru cei ce prin 
botez primesc iertarea păcatelor, să pomenim aici 
şi de Ioan, care zice: „Pui de vipere, cine v-a arătat 
să rugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, 
vrednică de pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi 
zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă 
spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să 
ridice fii lui Avraam. Iată, securea stă la rădăcina 
pomilor şi lot pomul care nu face roadă bună se 
taie şi se aruncă în foc" (Ml. 3, 7-10). Căci daca 
este blestemat oricine face lucrurile Domnului cu 



122 



nebăgare de seamă, ca unul ce nu Ie-a făcut după 
sârguinţa cuvenită, cu atât mai mult sunt bleste- 
maţi acei oameni care cu nici un cliip nu voiesc sa 
facă binele ! Fi pe drept vor auzi: „Duceţi-vă de la 
Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este 
gătit diavolului şi îngerilor lui" (ML 25, 41). 

Din toate acestea se vădeşte cât belşug de înţe- 
lepciune este în poruncile Domnului nostru ILsus 
1-lristos şi că se cerc multă grăbire şi neobosită sâr- 
guinţa în râvna către cele bune. ca să ne facem noi 
înşine vrednici de acea fericire de care pomenit 
însuşi Domnul nostru Iisus Hrislos, Fiul Unul Năs- 
cut al Dumnezeului Celui Viu: „Fericiţi cei ce flă- 
mânzesc şi însetoşeazâ de dreptate, că aceia se 
vor sătura" (Mt. 5, 6). 



întrebarea VII 

Oare este cu putinţă, sau bineplăcut şi btrteprimit ta 

Dumnezeu, să i se facă dreptate ca şi celor ce trăiesc 

în sfinţenie, celui care slujeşte păcatului ? 

Răspuns; 

într-adevăr, Dumnezeu zice în Vechiul Testa- 
ment: „Cel ce jertfeşte o oaie şi în acelaşi timp rupe 
gâtul unui câine, cel ce aduce prinos şi în acelaşi 
timp aduce sânge de porc (...) - toţi aceştia şi-au 



123 



ules căi nelegiuite şi în urâciunile lor trăieşte su- 
fletul lor" 1 ils. 66. 31- Si tot aşa despre toţi cei ce 
aduc jertfă după rânduiala Legii şi despre înfrico- 
şata judecată împotriva celui ce nesocoteşte acea 
rânduiala. în Noul Testament, Domnul nostru lisus 
llristos însuşi grăieşte în Evanghelii: Oricine să- 
vârşeşte păcatul este rob păcatului" (/**. 8, 34> şi 
„Nimeni nu poate să slujească la doi domni" (Mt, 6, 
24), căci „nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui 
mamona" Ubidem). Şi ne-a lăsat învăţârură încă şi 
mai vădita, zicând: „Aşadar, oricine dintre voi care 
nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie uceni- 
cul Meu" ( ic 14, 33)- Iar prin Apostol zice: „Nu vă 
înjugau la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce 
însoţire are dreptatea cu fărădelegea ? Sau ce îm- 
părtăşire are lumina cu întunericul ? Şi ce învoire 
este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un cre- 
dincios cu un necredincios ? Sau ce înţelegere este 
între templul lui Dumnezeu şi idoli?" (IF Cor. 6, 
14-15). Prin aceasta dă de înţeles celui rău ispitit că 
nu se poate cu nici un dup să i se facă dreptate, 
căci este neplăcut lui Dumnezeu si primejdios. 
Pentru aceasta mă rog să facem pomul bun şi rodul 
lui bun (cf. Mt. 12, 33), precum ne învaţă Domnul. 
Şi să curăţim mai „întâi partea dinăuntru a paharului 
şi a blidului" (Mt. 23, 26), şi numai apoi pe cea din 
afară, ca să fie cu totul curat. Şi învăţaţi fiind prin 
Apostol, „să ne curăţim pe noi de toată întinarea 
trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în Irien 



124 



lui Dumnezeu" (JJ Cor. 7, 1), ca să fim bineplăcuţi 
lui Dumnezeu şi cu mulţumre primiţi de Domnul în 
împărăţia cerurilor. 



întrebarea VIII 

Este oare primită cu mulţumire de Dumnezeu 

lucrarea unei porunci neîmplinite 

după toată rânduiala? 

Răspuns: 

1. Talcuirea acestei întrebări şi rânduiala pe care 
o căutăm anume în orice lucru de acelaşi fel le în- 
văţăm din Vechiul Testament, unde, privind faţa 
lui Cain, Dumnezeu zice: „Când faci bine, oare nu-ţi 
este faţa senină ? Iar de nu faci bine. pâcauil bate la 
uşă şi caută să le târască, dar tu biruieşte-l!" {Fc. 
4, 7). Ca nu numai cel vădit în fărădelege să cadă 
sub judecată, ci să se ceară socoteală şi celui care 1-a 
împins spre păcat. însă, după pilda Apostolului si 
după măsura omenească, se cade să ştim că este 
anevoie de ţinut canonul evlaviei de către toţi de- 
opotrivă. Căci a zis: „Iar când se luptă cineva, la 
jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legi- 
le jocului" iU Tim. 2, 5). şt însuşi Domnul nostru 
lisus a arătat însemnătatea rânduielii, când a zis: 
„Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul 



125 



său, o va afla tăcând aşa" {Mt. 24, 46). Căci atunci I 
când a zis: „aşa", a arătat că cel ce nu va lace întoc- 
mai a căzut din fericire, precum din multe Istorisiri 
şi ziceri din Vechiul şi Noul Testament ne încredin- 
ţăm pe deplin. însă acel „aşa" se face sau după loc, 
sau după timp, sau după persoană, sau după lucru, 
sau după măsură, sau după ordine, sau după 

aplecarea inimii. 

2. Dar să vedem mai întâi învăţătura despre cum 
se face „după loc". Apostolul arată limpede care ici 
de lucru este mai curat şi-i sunt plăcuţi aceia care se 
fac ascultători prin vrednicia evlaviei. Iar acelora 
care sunt stăpâniţi de oarecare nărav, le e de folos 
să-1 audă zicând: „Nu vă învaţă oare însăşi firea ea 
necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung? 

Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este 
cinste?" U Cor. 1 1, 14-15). Şi altele asemenea. Prin 
urmare, suntem ţinuţi prin fire să folosim cuviincios 
cele trebuitoare vieţii de acum. Căci deşi viaţa nu se 
mărgineşte la a manca şi a bea, totuşi care dintre 
înţelepţi nu iese în târg, să-şi ia mâncare şi băutu- 
ră > Sau cine, aruncând seminţele pe pietre, ar sta 
păgubaş să aşteapte roade? Şi multe altele, daca 
le-ar socoti cineva după loc, ar putea fi spre pnme»- 
dic si chiar spre osăndă. însă din nou ne aminteş- 
te Apostolul, zicând: „Toate acestea li s-au întâm- 
plat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost 
scrise pentru povătuirea noastră, la care au ajuns 
sfârşiturile veacurilor" UCor. 10, 11). 



126 



Dacă vedem că legile consfinţite de Dumnezeu 
nu au vreo tovărăşie una cu alta, vom păzi deose- 
birea neschimbată. Căci cele potrivite în Ierusa- 
lim, făcându-se în afară, erau primejdioase. Altele 
însă, şi multe dintre cele rânduite a fi săvârşite între 
templu şi altar, fie în Ierusalim, fie în alte locuri, 
erau alese pentru a arăta adorarea lui Dumnezeu. Şi 
nici cele ce se făceau în templu, sau la jertfelnic, 
nu se cuvenea să fie făcute în alte locuri ale Ieru- 
salimului, nici cele ce se făceau în alte locuri nu se 
cuvenea să fie făcute în templu. Iar pe noi porunca 
„după loc" ne păzeşte mai ales de primejdia săvâr- 
şirii Tainelor în locuri spurcate. Dovedirea unui ast- 
fel de lucru aduce grea ocară asupra săvârşitorului. 

3. Dar ar putea întreba cineva de ce a zis Apos- 
tolul aşa: „Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot 
locul" Ullm. 2, 8). Pentru aceea că Domnul a dat 
puterea închinăciunii în tot locul, prin aceste cu- 
vinte: „Nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu 
vă veţi închina Tatălui..." Un. 4, 21). Dar îngăduinţa 
prin care zice „în tot locul" e de la sine înţeles că 
nu cuprinde diferitele locuri rele ale folosinţelor 
omeneşti şi ale necuratelor şi urâtelor fapte, ci se 
întinde de la Ierusalim în orice parte a lumii unde 
se aduce jertfă Domnului, cum a vestit profetul 
\Mal. 1, 11> ; fiind negreşit vorba despre locul în 
care cu silinţă s-a adus închinare lui Dumnezeu, 
spre pomenirea slăvitei Taine a Jertfei. Căci îl auzim 
pe profet zicând: „Şi voi vetf fi numiţi preoţi ai 



127 



Domnului" (Is. 61, 6). Totuşi, nici nu luăm cu toţii 
.şi cu de-a sila puterea unei astfel de preoţii sau li- 
turghii, nici nu poate cineva să ia pentru sine ce 
este al altuia, ci fiecare după măsura harului ce i-a 
fost dat, Aşa precum ne învaţă Apostolul, când 
adevăr grăieşte către toţi: „Vă îndemn, deci, fraţi- 
lor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi 
trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplă- 
eută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră duhov- 
nicească, ?i să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă 
schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care 
este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcui şi 
desăvârşit" (Rom. 12, 1-2). însă la fiecare deose- 
beşte cu înţelepciune slujirea care i se cuvine şi-l 
opreşte pe cel ispitit să urmeze vreo rănduială 
străină, acolo unde zice: „Căci, prin hanii ce mi s-a 
dat, spun fiecăniia dintre voi să nu cugete despre 
sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete 
fiecare spre a fi înţelept, p>recum Dumnezeu i-a 
împărţit măsura credinţei" {Rom. 12. 3). Şi după 
cum prin acea orânduială a mădularelor trupului 
unul faţă de altul se alcătuieşte o nobilă armonie, 
tot aşa e nevoie să se facă simţită si între noi no- 
bleţea unuia faţă de altul, după orânduială deose- 
bită a harurilor lui Dumnezeu, prin iubirea lui 
lisus Hristos. Căci zice: „Ci precum într-un singur 
trup avem multe mădulare şi mădularele nu au 
toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un tnip 
suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii 



128 



altora. Dar avem felurile daruri, după harul ce ni 
s-a dai. Dacă avem proorocie, să proorocim după 
măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în 
slujbă..." (Rom. 12, 4-7) — si celelalte. 

4. Dacă însă cei ce lucrăm unii pentru alţii ur- 
mărim un singur ţel, acela de a fi bineplăcuţi lui 
Dumnezeu, tot aşa avem unii cu alţii tovărăşie în 
iubirea lui Hristos. Şi dacă în locul unde harul co- 
vârşeşte nu sunt îngăduite cele străine şi potrivnice, 
cum să nu fim cu atât mai mull datori să deose- 
bim locurile după sfinţenia lor? 

Iar despre ceea ce am numit „după timp", tre- 
buie să ascultăm pe însuşi Domnul nostru lisus 
Hristos, Care zice: Jmpăriiţia cerurilor se va ase- 
măna cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au 
ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dinire ele 
erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără 
minte, luând candelele, n-au luat cu sine untde- 
lemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o 
dată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţi- 
pit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut 
strigare: Iată, mirele vine ! Ieşiţi întru întâmpinarea 
lui ! Atunci s-au deşieptat toate acele fecioare şi au 
împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis 
către cele înţelepte: Dati-ne din untdelemnul vos- 
tru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelep- 
te le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne 
ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la 
cei ce vând si cumpăraţi pentru voi. Deci, plecând 



9 - Dei&ie Qoiei 



129 



ele ca să cumi|ktc, a venii mirele si eele ce erau 
fţjlla au inimi GU el la nunlă si uşa s-a închis. Iar mai 
pe urmă, au sosii şi celelalte fecioare, zicând; 
Doamne. Doamne, tlcselikle-ne noua. Iar el, răs- 
punzând, a zis; Adevănil zic vouă: Nu va cunosc pe 
voi. Drepl acvila, privegheaţi, ea nu şliţi nici ziua, 
nici ceasul canei vine ImuI Omului" (ML 2S, l-M). 
5- St văzând Ca repetata lăţţăduinl i a unei ast- 
lei ele judecăţi leagă mai puternic si încredinţează 
ur.u miill, voi adăuga şi alle citate, care aşijderea 
ne învaţă. Căci însuşi Domnul Zice: „Mulţi, zic 
vouă, vor căuia să intre şi nu vor putea. După ce 
se va scula stăpânul casei si va încuia usa si veli 
începe să staţi afara şi să băieţi la uşă, zicând: 
Doamne, desclude-ne!. el, răspunzând, vă va 
zice; Nu vă şiiu de unde sunteţi - ' tU\ 13; M-2V. 
„De aceea şi voi fiţi fţata, că în ceasul în care nu 
gândiţi Fiul Omului va veni" iML 24 f 44). Si în 
multe locuri, asemenea. Daca insa trebuie să fie 
chemat şi Apostolul spre mărturie, să-l auzim şi 
pe el aminlincl de profetul care zice: rt ln vremea 
milostivirii Te voi ascultat şi în vremea mântuirii 
Te voi ajuta" (îs. 49, 8). Şi după toate aceslea, 
adaugă şi de la el: „La vreme potrivită te-am as- 
culta şi în ziua mântuirii le-am ajutai* 1 (// Cor, 6, 
2), Şi din nou: „Deci, pană când avem vreme, să 
lacem binele către toii, dar mai ales către cei de o 
credinţă cu noi" (dai 6, 10). Dacă însă mai tre- 
buie şi o altă mărturie, vom aminti pe David, care 



130 



zice: „Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cu- 
viosul la vreme potriviţi* (i*s.j/ t 7K Şi mărturia 
lui Solomon, care în chip cuprinzător a rostit: 
„Toate Ie-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul 
lor" (Ecci 3, 11)^ 

6. Iar «după persoană", avem mărturie chiar în 
Vechiul Testament, în care nu li s-a dat preoţia ce- 
lor ce au îndrăznit să intre. Ci au căzut, pentru as- 
primea maniei, în pierdere groaznica şi în ruină. 
Ci să fim noi întăriţi, SG cade să luăm învăţătură de 
la însuşi Domnul, Care a zis către ucenici: „Nu 
Mint trimis decât către oile cele pierdute ale casei 
lui Israel" {ML 15, 24), Si către femeie: „Căci nu 
este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câini- 
lor" (Mal, 211 

Iar .după lucru \ învăţăm lot din Vechiul Testa- 
ment, unde s-a dat poruncă să se aducă jertfă din 
cele curate, întregi ţii Iară vreo meteahnă, lotuşi nu 
şi clin aceleaşi feluri aduse în chip necurat De care 
lucru Domnul zice: ^Adu-1 oca rmui torului tău: \£i lî 
el mulţumii sau te va primi el bine?" (Mai, 1, -S); 
iar în Noul Testament învăţăm despre acest lucru de 
la însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care aduce 
aminte de profeţia lui Isain îm|xtfriva Iudeilor, după 
cum urmează: „Bine a proorocit Isaia despre voi, 
făţarnicilor, precum este scris; Acest popor Mă 
cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de 
Mine. Dar în zadar mă cinstesc învăţând învăţături 
care sunt porunci omeneşti" (Mc, 7, 6-7X Şi de la 



131 



Apostol, care mărturiseşte conştiinţa iudeilor, care 
tic- l:i sine- îi va mustul la împărţirea dreptăţii. Dar 
scrie aşa: Xâci le mânui im se că au râvnă pentru 
Dumnezeu, dai suni Iară cunoştinţă. Deoarece, 
ncumoscând dreptatea lui Dumnezeu si căutând 
sâ statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dum- 
nezeu ei nu sa supus' ( Ham, 10. 2-3». l'enlru care 
lucru, căutând Apostolul să Iacă ceea ce place cu 
adevărat lui Dumnezeu, după ce istoriseşte de- 
spre aceia care împlineau dreptatea ui;ii înainte de 
Lege, adauj»ă: „Ba mai mult: eu pe toate le soco- 
tesc că sunt pagubă, faţa de înălţimea cunoaşterii 
lui llristos lisus. Domnul meu, pentru Care in-am 
lipsii tle toate şi le privesc drept gunoae, ca pe 
llristos să dobândesc şi să mă aflu înlru Rl, nu 

«vând dreptatea mea cea din k$c, ci pe aceea oare 

este prin credinţa lui Hristos, dreptatea cea de la 
Dumnezeu, pe temeiul credinţei..." f /•'//>. 3, *9> - 
şt celelalte. 

I'rin acestea, şi prin :iltele la Tel, ne învaţă pe 
noi că, spre ;i bineplâeea lui Dumnezeu, liebuie 
mai vânos să ne păzim de a adăuga vreo dreptate 
omenească nîntluielii aşezate de Domnul nostru 
lisus 1 liisios. 

7. Iar despre ceea ce se face „după măsură", 
socotesc că este de ajuns să amintesc despre deo- 
sebirea măsurii iubirii la cei din vechime („.., să 
iubeşti pe aproapele tău ca |X- tine însuti" — Mt. 19. 
19) si la-Domnul nostru lisus Hristos, Care a zis: 






„Poruncă nouă dau vouă: Sâ vă iubiţi unul pe al- 
tul. I'recum Ku v-;im iubit pe voi. aşa şi voi să vă 
iubiţi unul pe altul" (In. 13, 34). Adăugând: „Mai 
marc dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca su- 
fletul lui să si-1 pună pentru prietenii săi" <Jn. 15, 
13>- Şi îndeobşte, o dată cu dreptatea, trebuie sâ 
învăţăm şi măsura ci, de la însuşi Domnul. Care 
statorniceşte: „Dacă nu va prisosi dreptatea voas- 
tră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu 
veţi intra în împărăţia cerurilor" (Mt. 5, 20). Căci 
celui care a zis: „Tonte acestea le-am păzit din co- 
pilăria mea" Domnul i-a poruncit: „Vinde averea 
la, dă-o săracilor, şi vei avea comoara în cer; după 
aceea, vino şi urmează-Mi" (Mt. 19, 20-21). 

Dacă cineva nu a prididit să facă pe cele rân- 
duite mai înainte, i se dă porunca de a doua: „Ur- 
mează-Mi". Şi din nou zice Domnul: „Dacă vrea 
cineva să vina după Mine, să se lepede de sine, 
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" {Mt. 16, 24). 
Dacă cineva urmează porunca, se aşează înaintea 
celor dintâi. Şi iarăşi, după multe. Domnul adaugă 
acestea: „Aşadar oricine dintre voi care nu se lea- 
pădă de tot ce arc nu poate să fie ucenicul Meu" 
(Le. 14, 33). Se arată astfel că este ucenic numai 
acela care a păzit cele ce zise mai înainte. Pentru 
aceea c de trebuinţă să se păzească porunca Apos- 
tolului, care zice: „Dar toate să se facă după cuvi- 
inţa şi după rânduială" (/Cor. 14, 40J. 



132 



133 



Iar dop! "aplecarea inimii" va să zici despre 
cei cărora Ic place să Iacă milostenie, sa se roage 
sau să postească dinaintea oamenilor, ca să fie vă- 
zuţi de oameni; despre unii ca aceştia, judecându-i, 
a zis Domnul: „Adevărat grăiesc vouă: şi-au luai 
plata lor* (Mt &, ^>. Si mai vârtos este arătata rău- 
lalea acelora care împlinesc porunca Domnului 
cu trufie omeneasca, araiandu-sc că aceia nu numai 
că se lipsesc de răsplată, dar sunt vrednici şi de 
pedeapsă, ca unii cel ce nu slujesc Domnului din 
evlavie, ci clin dorinţa de a plăcea oamenilor. Dom- 
nul, osândind cele de acest fel, zice: „Mulţi Imi 
vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în 
numele Tău am proorocit, şi nu în numele Tău 
am scos demoni, şi nu în numele Tău minuni 
multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Nicio- 
dată nu v-am cunoscut pe voi- Depărtaţi-vă de la 
Mine cei ce lucraţi fărădelegea" (Ml. 7, 22- 23). Ca 
din acestea, .şi din altele de acest fel, să se vadă că, 
chiar dacă cineva ar săvârşi minuni şi ar face mul- 
ţime de daruri, ba chiar dacă ar împlini toate po- 
runcile, totuşi, dacă n-o face după aplecarea ini- 
mii şi în chipul în care ne-a învăţat Domnul, nici un 
folos nu are. Căci zice: „Aşa să lumineze lumina 
voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele 
voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru 
Cel din cemri" (ML 5, 16). Şi chiar Pavel Aposto- 
lul, vorbind în Hristos, zice: „De aceea, ori de 
mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre 



itf 



slava lui Dumnezeu să le faceţi" ii Cor. 10, 31 ). I*e 
drept, din cele de la Domnul auzite Apostolul ne- 
a învăţat, zicând: „IX 1 aş grăi în limbile oamenilor 
şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am 
aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de-as 
avea ilarul pr<x>n>ciei şi tainele toate le-aş cunoaşte, 
şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să 
mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul 
meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi 
foloseşte" (/ Cor. 13, 1-3)- Şi în altă parte, mai 
cuprinzător şi mai vârtos, zice: „Dacă aş plăcea 
încă oamenilor, n-aş fi rob al lui I Iristos" ( Cal. 1, 10). 
9- Dacă însă, spre deplina încredinţare a cuge- 
tului întru acestea, am mai căuta mărturie şt în Ve- 
chiul Testament, îl aflăm şi pe Moisc zicând: „Să 
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată ini- 
ma ta, şi din tot sufletul tău, şi din toată puterea la" 
< IU. 6, 5). Cuvinte despre care Domnul — adău- 
gând; "şi |îe aproa|X:le tău ca pe Une însuţi" — ne 
încredinţează: „în aceste două porunci se cuprind 
toată Legea şi proorocii* (Ml. 22, -10). Dar şi Apos- 
tolul aduce încă o dată mărturie, zicând: „... iubi- 
rea este deci împlinirea Legii" (Horn. 13, 10), Iar că 
nu rămân nepedepsiţi cei ce nu împlinesc aceste 
porunci şi nu atârnă de aceste dreptăţi, ci se fac 
vinovaţi pedepsei, însuşi Moise ne-o spune: „Bles- 
temai să fie lot omul care nu va plini toate cuvin- 
tele legii acesteia..." (Ut. 11, 26). Iar David zice: 



135 



„IX- aş fi avui nedreptate în inima mca^ nu m-ar fi 
ascultai Domnul" (./&, 70, 17). Şi în allă parte: 
«Acolo s-au temui de frica uncie nu era frică. |x.n- 
iru că Dumnezeu a risipii oasele celor ce plac si- 
menilor..." (Ps. 52, 6), 

Aşadar e nevoie de multă sârguintfi şi neobosi- 
ta grijă, ca nu cumva noi, care inij)linim porunca 
în vreunul dintre chipurile pe care le-am arătat 
mai înainte, nu numai sa pierdem o astfel de mare 
răsplată, dar, să ne şi facem vinovaţi unor pedepse 
atât de înfricoşate. 



întrebarea IX 

Se cade oare să ai tovărăşie tu cei nelegiuiţi 

sau să lefaciiturlaşfa/Helor nurviitiuatx! 

ah întunericului? 



Răspuns: 

1. Nelegiuit este toi omul care nu păzeşte legea, 
dar şi acela care se va abate chiar şi de Ia o sin' 
gură poruncă. Căci dacă nu se îngrijeşie de o 
mică parte, atunci totul este în primejdie. Căci lu- 
crul ce se face numai în parte nu se cheamă lucru 
făcui. Şi după cum cel ce se preface că este mort, 
nu a murit, ci trăieşte, iar uneori cel ce pare că tră- 
ieşte nu mai trăieşte, ci a murit, şi după cum cel ce 

136 



se amăgeşle că intră doar în parte, ele fapt nu a in- 
trai, asemenea celor cinci fecioare neînţeleple, lot 
aşa şi cel ce păzeşte legea doar înlr-o niăsunl, de 
fapt nu a păzil-o, ci cslc ca si fără de lege (nele- 
giuit). Pentru aceasta, împotriva celor nelegiuiţi, 
chiar de nc-ar fi nouă apropiaţi, trebuie să-1 ascul- 
tăm pe Apostol, care a zis undeva; să nu vă 

amestecaţi cu vreunul cate, numindu-se frate, va fi 
desfrânat sau lacom, sau închinător la idoli, sau 
ocărâtor, sau lieţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta 
nici să nu şedeţi la masă" (I Cor. 5, IU. 

Insă aici este de observai că nu esie în acest lei 
cel care doar se supără de toate acestea, ci cel care 
chiar s-a depărtat de felul de viaţă al obştii credin- 
cioase, ba chiar şi cel care doar cu graiul păcătu- 
ieşte în acest fel. Şi băgaţi de seamă că nu a zis: 
„cu aceasta", ci „cu unul ca acesta". Iar altcândva 
a zis: „Drept aceea, omorâţi mădularele voastre 
cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, 
pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, 
pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii 
neascultării.. " (Col, 3, 5-6). Şi în adevăr, în chip 
mai cuprinzător, adaugă: „Nimeni să nu vă amă- 
gească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea 
vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. 
Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei" (Ef. 5, 7). Şi din 
nou: „... să vă ferip de orice frate care umblă fără 
rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o 
de la noi" (// ies. 3, 6). Şi în altă pane, asemenea. 



137 



2. F« ca să ştim lămurit ce înseamnă acestea, 
Gă nu trebuie adică să fim părtaşi faptelor nerodi- 
toare, trebuie mai întâi să judecăm cui anume i se 
dă numele de "neiOtlitor", Care din două ar putea 
să târască sunetul în ispită: cele vrednice de osân- 
dă, sau cele de laudă, dar care nu sunt sănătoase t 
Deci în Vechiul Testament, prin asemănare cu po- 
mul,- profetul zice despre omul cel sfanţ: „... care 
rodul său va da la vremea sa..." <!*& I, 3>."lar So- 
lomon zice: „Agonisita celui drept este spre viaţă; 
roadele celui fără de lege — spre păcat" (Pilde 10\ 
16). Şl Osca spune: „Semânaţi-vă fapte bune, căci 
numai aşa veţi secera milostivire...- (10, 12). Iar 
Miheia: „Ţara se va preface în pustiu din pricina 
locuitorilor ei, ca preţ al purtării (roadelor) lor" (7, 
13). şi multe altele. Şi într-adevăr, acesta e rostul 
lumânării: să lumineze. Iar Lumina cea adevărată, 
acel Soare al Dreptăţii, adică însuşi Domnul nos^ 
tru lisus Hristos, a lâlcuii mai pe înţeles, zicând: 
.Nu este pomul bun să facil roade rele, nici pomul 
rau să facă roade bune" (ML 7, 18). Şi în altă par- 
te, asemenea. 

Aşadar, având numele roadelor, aşezai deopo- 
trivă unul în faţa altuia, să vedem mai departe ca- 
re sunt pomii care nu fac roade şi despre care zice 
Apostolul că sunt neroditori. Deci pomii nerod i- 
ton ne sunt arătaţi nouă de loan Botezătorul, care 
zicea către cei ce primeau botezul spre iertarea 
păcatelor şi spre curăţirea de orice întinăciune: 



I3K 



„Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă..." (Mt, 3, 
Hi Şl, puţin după aceea, adaugă: „...tot pomul ca- 
re nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc" 
(Mt 3, 10). Iar Domnul ne învaţă încă mai limpe- 
de despre cei ce în adevăr vor sta de-a dreapta, 
când zice: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, 
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la înte- 
meierea lumii" (Ml. 25, 3^). Şi pe cei buni îi arată 
roadele lor, pe care le-au adus. Iar pe cei de-a stân- 
ga îi va trimite „în focul veşnic, care este gătit dia- 
volului şi îngerilor lui" (Mt. 25, 41). Pe aceştia nu-i 
osândeşte atât fapta păcătoasă, cât lipsa roadelor 
bune, căci -zice „...flămând am fost şi nu Mt-aţi 
dat să mănânc..." (Mt. 25, 42) — şi cele ce urmează. 
Nelucrarea acestora îi face să ajungă în rândul pă- 
cătoşilor, care sunt numiţi de către Domnul îngeri 
ai diavolului. 

3. Aşadar, arătată fiind deosebirea dintre cei ce 
aduc roade potrivnice şi cei neroditori, rămâne să 
vedem ce va să zică aceea pe care Apostolul o 
numeşte "faptă neroditoare" ? Eu însă, când mâ 
gândesc, nu găsesc mijloc prin care să se facă po- 
runca cea legiuită şi bineplăcută Iui Dumnezeu 
atâta vreme cât se lucrează aceea care este rea. Iar 
dacă faci fapte căldicele şi nu faci binele ca să fie 
primit de Dumnezeu, după cum am spus mai îna- 
inte la această întrebare, cum poate să placă lu- 
crarea poruncii, dacă nu s-a lucrat după poruncă? 



139 



Despre cei turc lucrează aşa, spune Domnul 
că-şi iau plala lor (cf. Ml. 6. 5), ca şi cele cinci fc- 
cioare nebune, care, după niârluria Domnului, emu 
lotuşi fecioare. Ele au pregătii candelele şi le-au 
aprins, adică au lucrai ta fel cu cele înţelepte, şi au 
ieşii înlru întâmpinarea Domnului, şi în loate au 
arălai deopotrivă sărguiiHă, ca şi cele înţelepte. 
Totuşi, numai pentru faptul că n-au luat untde- 
lemn îndeajuns în vasele lor, s-au depărtat de tel 
şi la intrarea Mirelui au rămas pe din afara (cf. Mt. 
25, 2 şi urm.). 

Şi la fel, din doua care vor macină la moara sau 
vor fi în acelaşi pat, „una va fi luată şi alta va lî lă- 
sată" (Le. 17, 34-35). Despre acestea Domnul n-a 
desluşii mai multe, ca sâ ne arate că în tot lucrul, 

dacă lipseşte puţin din ce se cuvine — ba mai mult; 

dacă lipseşte dragostea sinceră, cum nc-a învăţat 
Apostolul (/ <7or. 13, 13) — , acel lucru nu este bine 
primit. Aşadar, ca nu cumva sa lipsească ceva dintr-un 
lucru, cliiar dacă ar fi el unnător poruncilor, şi ca să 
fie acela primit şi bineplăcut lui Dumnezeu, să ne 
luptăm a ne vădi pe noi înşine ca slujitori ai lui 
Dumnezeu (II Cor 6, 4). 

Şi nu numai atât, dar să nu avem nici o tovără- 
şie cu cei ncrodilori, precum cu hotărâre a arătat 
Pavel, vorbind în Hristos şi 7icând: „Să nu fiţi păr- 
taşi la faptele cele tară de roadă ale întunericului" 
(Uf. 5, 11); şi a adăugat: „ci mai degrabă osândiţi-Ic 
pe faţă" (ihidem). 



MO 



4. Dar să arătăm ce este BCCasta tovărăşie (păr- 
tăşie) sau după câte- feluri se face aceasta. Deci 
îmi vine în minle ce este zis în I'iltie: „Vino cu noi, 
să ne punem Ia pândă, ca să vărsăm sânge..." (1, 
11) şi la Apostol: „... voi toţi sunteţi părtaşi la ace- 
laşi har cu mine" (l ; tj>. 1, 7); şi: „... aţi împărtăşit cu 
mine necazul" (/•'//>. 4, 14); şi încă: „Cel care pri- 
meşte cuvântul învfuăturii, să facă parte învăţăto- 
rului din loate bunurile" (6'«/.6, 6). De asemene-a: 
„Acestea ai făcut şi am lacul; ai cugetat fărădele- 
gea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi 
pune înaintea feţei laie păcatele laie" (£$, 4ţJ, 22). 
Si din loate acestea socotesc ai în tovărăşia după 
lucru, când unul este: împotriva altuia, atunci puţini 
privesc spre aceeaşi ţintă, împărţindu-şi lucrarea. 

Iar după CUgct, fiecare lucrează sub semnul pati- 
mii sale. 

însă mai este şi altă tovărăşie, care si ea ascun- 

* * r t 

de pe mulţi înlr-însu, şi care ni se lămureşte prin 
purtarea de grijă a dumnezeieştii Scripturi. Astfel 
este Cu cel ce lucrează împreună cu cei răi, sau ia 
parte la sfatul pricinuitor de răutate, şi tace şi nu 
dă în vileag CC nu este adevărat, nici măcar după 
cele ce au fost scrise mai înainle. Căci a lacul şi 
după cele zise de Apostol către corinteni: „Iar voi 
v-aţi semeţit, în loc mai degralxi să vă fi întristat, ca 
să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşii 
această faptă" (/Cor; 5, 2), la caic a adăugat: „Cu- 
răţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi fiăntântătură no- 



ii I 



uă..." (/ Cîor. 5, 7). Iar cei ce negreşit Psic bine cu 
inimii buna unul pentru altul, dar Ignoră dorinţa si 
răutatea propusă, nu se lac vinovaţi clin pricina 
cârdăşiei în lucrare cu cei nclejuuili,-ei penliu 
acera câ s-au aplecai spre o dorinţa străină, pă- 
zind rejţula iubirii, dai 'împotriva lui Dumnezeu. 
Aceia îşi primesc şi ei plata lor. după cum sunleiii 
adeseori încredinţaţi de Insusi Domnul nostru 
lisus Ilrislos. 



întrebarea X 

liste oare ht orice împn-jurare Ui/el de fitimejdifis 
să aduci jmcina de sminteală Istaudal, indicnirelt' 

Răspuns: 

1. Mai întâi socotesc că este ele trebuinţă *ă 
ştim ce esie sminteala Iseandalul, poticnirea]. Şi 
după aceea sa facem deosebirea între cei ce lac 
sminteala şi cei ce se liisă smintiţi. Şi aşa vom cu- 
noaşte ce e lăra primejdie si ce e primejdios. 

I'rin urmare, sminteala este, bunăoară, ca din 
cele silise cat să mâ socotesc învăţat. Sau eând ci- 
neva se leapădă de adevărul evlaviei; sau când a 
consimţit greşelii; sau când s-a ispitit în inima lui 
spre lipsa de evlavie; sau tot ceea ce ncr împiedică 
să fim ascultători Domnului până la moarte. 



142 



IX-ci clacă un lucru, zis sau făcui, a fost de la sine 
bun. sau clacă cineva a păcătuit, cu fapta sau cu 
cuvântul, la vreme de Ixntlâ .şi din pricina bolii, 
acela nu cade sub vreo judecată. 

Cei care au făcut sminteală şi au zis că fac vreun 
bine pentru zidire-a credinţei, au auzii de la Dom- 
nul: „Nu ceea ee intră în gură spurcă pe om, ci 
ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om" (Ml. 15, 
1 1 ); iar către aceia care au suferit sminteala, zice: 
„Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Gel ce- 
resc va fi smuls din rădăcină" (Ml. 15, 13)- La fel a 
zis: „Cel ce mănânc;! trupul Meu şi Ixa sângele Meu 
are viaţă veşnică" Un. 6, 54). Şi puţin după aceea: 
„Nimeni nu poale să vină la Mine, dacă nu-i este 
dat de la Tatăl" (In. 6, 65), care cuvinte au fost în- 
trebuinţate de unii spre pierzare, precum e scris: 
„Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus îna- 
poi şi nu mai umblau cu Fi. Deci a zis lisus celor 
doisprezece: Nu vreţi şi vot să vă duceţi ? simon 
Petru l-a ntspuns: Doamne, la cine ne vom duce? 
Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am cre- 
zut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dum- 
nezeului Celui Viu" i/n. 6, 66-6y). Căci acelora care 
aveau credinţa sănătoasă, le trebuia încercarea întru 
zidirea credinţei şi lucrarea asemănării pentru 
mântuirea cea veşnică; iar celor a căror cunoaşte- 
re sau credinţă erau slalw.', li s-a dai sminteala spre 
nimicire, după aiureşte scris că a zis Domnul: 



143 



„Acesta este pus spre căderea si spre ridicarea 
multora" ( Le. 2, 34) - în chip felurit fiind întrebuin- 
ţata potrivnicia sufletului, precum zice şi Apostolul: 
„Unora, adică, mireasmă a morţii spre moaitc, iar 
altora mireasmă de viaţă" spre viaţă" UI Cor. 2, 16). 

2. Insă cel rău din firea lui, sau devenit rău, sau 
vorbit de rău, săvârşind răul fie prin nesăbuinţa 
cuvântului, fie prin propria-i înclinare spre pâcat, 
acesta este judecat pentru sminteală, chiar dacă el 
însuşi n-o suferă. Aşa am învăţat de la Petru, către 
care a zis Domnul, atunci când acela a căutat să-L 
oprească a împlini iconomia ascultării până la 
moarte: „Mergi înapoia Mea, saiano! Sminteală 
îmi eşti !" (Mt. 16, 23). $i anilându-i îndcohştc pri- 
cina, ne-a învăţat şi însuşirile smintelii: „că nu cu- 
geti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor" 
(ibidem). încât putem să cunoaştem că orice înţe- 
lepciune care are ceva potrivnic înţelepciunii lui 
Dumnezeu, aceea este sminteală sau scandal. Iar 
dacă mai înaintează în lucrare, cade chiar sub ju- 
decata uciderii, după cum stă scris la Osca proo- 
rocul: „Ca şi tâlharii din locuri ascunse, o ceată de 
preoţi săvârşesc ucideri pe drumul spre Sichem - 
ei au făcut lucruri de ocara" (6, 9). 

ţii Apostolul, vorbind de aceia cârc nu sunt cu 
grijă şi iertători faţă de cei slabi, zice: „Şi aşa, pă- 
catuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor 
slabă, păcătuiţi faţă de I Iristos" (/ Cor. 8, 12). 



144 



Prin urmare, când din faptă vine pricinii celui ce 
greşeşte şi e socotii rău, sau din cele aşezate şi în- 
găduite în puterea noastră, dar care n-au fost chi- 
vernisite cu credinţă sau pricepere, atunci unul ca 
acela cade negreşit sub înfricoşata judecată de- 
spre care Domnul a grăit astfel: „Mai de folos i-ar 
fi lui dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar 
fi aruncai în mare, decât să smintească pe unul 
din aceştia mici" (Le. 17, 2). Dar despre acestea 
am vorbit mai pe larg în răspunsul la primele în- 
trebări, unde sunt arătate şi însuşirile celor ce au 
suferit sminteala. 

Drept aceea, şi Apostolul zice despre cele în- 
găduite: „Bine este să nu mănânci carne, nici sa 
bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se po- 
ticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă)" 
(Rom. 14, 21). Iar în alta parte; „Orice făptură a lui 
Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, 
dacă se ia cu mulţumire" (/ Tim. 4, 4). Dar totuşi 
zice: „Nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc 
sminteală fratelui meu" O Cor. 8, 13)- Iar dacă de- 
spre cele îngăduite se cugetă astfel, ce-ar zice ci- 
neva despre cele oprite ? Pentru aceasta, în chip 
mai cuprinzător, ne învaţă pe noi, zicând: „Nu fiţi 
piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici 
Bisericii lui Dumnezeu. I'recum şi eu plac tuturor 
în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor 
mulţi, ca să se mântuiască" (/Cor. 10, 32-33). 

145 



10 - Despre Bu1« 



întrebarea XI 

Se cailv sau /hhi/c chiviw şti se îiiiftofriieusctt 
ftini liriniyjrfie fHuniu'ih «/' lui / htmnvzrii ? 

Răspuns; 

Spunând Domnul: Jnvăţa|î-vă tic l;i Mine, că 
suni I>I;1ikI şi smerii cit inima" {Ml. II, 29), ne face 
crt tuni vârtos să ne aducem aminte de acele cu- 
vinte pe care HI însuşi Ie-a rostii către loan Bote- 
zătorul: „Eu iim trebuinţă să fiu Ixrtezal de Tine, şi 
Tu vii la mine?" {Ml. 3, M), |-a zis loan. Şi răspun- 
zând, IX imnul a zis; „Lasă acum, că aşa se cuvine 
nouă să împlinim toată dreptatea" {ML 3, 15). 
Chiar şi înainlea ucenicilor, cănd Petru ar fi vrut să-L 
îndepărteze de acele încercări pe cate vestise în 
drumul spre Ierusalim, cu mare mâhnire a zis 
•)omnul: „Mergi înapoia Mea, sulano! Sminteală 
îmi eşti; că m\ cureţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele 
ale oamenilor" {Ml. 16, 23). Şi câiul Petru s-a îm- 
potrivit cinstei spălării picioarelor de către Dom- 
nul, din nou i-a zis Acesta: „Dacă nu le voi spăla, 
nu ai parte de Mine" {hi. 13, 8). 

Iar dacă se cere îndestulat sulletul nostru cu 
pilde de acelaşi fel, să ne aducem aminte de cu- 
vintele Apostolului: „Ce faceţi de plângeţi şi-mi 
sfâşiaţi inima? Căci eu sunt sala nu numai să fiu 
legat, ci să şi mor în Ierusalim pentru numele 
Domnului ILsus" {Fapte l\, 13). 



1-iO 



Or cine a fost mai slăvit ca loan, sau cu inima 
mai curată decât Petru, sau cine a fost asemenea 
acelora care s-au împotrivit să se arate că sunt mai 
cvlavioşi ? Eu însă ştiu că nici Moise cel sfânt, nici 
lona proorocul n-au rămas vinovaţi înaintea lut 
Dumnezeu, deşi va fi încolţit în mintea lor vreun 
gând îndărătnic ascultării. 

Din acestea ne învăţăm să nu ne împotrivim, 
nici să nu ne punem dc-a curmezişul, nici să nu ne 
facem îngăduitori celor oprite. 

Şi clacă din acestea, şi din altele de felul acesta, 
ne-a învăţat, o dată pentru totdeauna, să nu îngă- 
duim nici un cuvânt de neascultare, cu cât mai 
mult trebuie să urmăm sfinţilor în toate cele cele- 
lalte, căci negreşit zic ei: „Trebuie să ascultăm pe 
Dumnezeu mai mult decât pe oameni" {Fapte 5, 
29), drept care Judecaţi dacă este drept înaintea 
lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de 
Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele 
ce am văzut şi am auzit" {Fapte 4, 19-20). 



întrebarea XII 

Este oare oricine dator să poarte ele grija tuturor 

în toate, sau numai de a acelora care 

i-aufost încredinţaţi r 

Răspuns: 

1. De vreme ce Domnul nostru lisus Hristos, 
Fiul Cel Unul Născut al lui Dumnezeu, prin care s- 



147 



nu farul tonte cele văzute şi nevăzute. ;i mărturisii 
dl „nu suni trimis decât către oile cele pierdute 
ale casei lui Israel" {Ml. 15. 24), înţelegem de ce a 
zis şi către ucenici: „Precum M-a trimis pe Mine 
Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi" (/;/. 20, 2U. Insă i-a 
povăţuit: „... în calea păgânilor să nu mergeţi, şi în 
vreo cetate ele samarineni sa nu intraţi'' (Alt. 10, 
S). Iar după ce s-a împlinit întocmai profeţia lut 
Da vid, care a zis ea din pârlea lui Dumnezeu şi 
Tatălui: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! 
Cere de la Mine şi Ţi voi da neamurile moştenirea 
Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului (/'s, 2, 
7-8), alunei a poruncit Apostolilor Săi: „Mergând, 
învăţaţi toate neamurile... 1 ' (Ml. 28, 19). în felul 
acesta, mai abitir trebuie cu fiecare dintre noi să 
păzim porunca A|xxstolului, care a scris: ..... să nu 
cugete despre sine mai mult decât trebuie să 
cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, pre- 
cum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei" 
[Rom. 12, 3). iar pentru ca fiecare să rămână în 
ceea ce i s-a poruncit, a zis din nou: ..Fiecare, 
fraţilor, în starea în care a fost chemai, în aceea să 
rămână" (/Cor. 7, 2-1). 

2. Chemai la iubirea către Dumnezeu şi (a iubi- 
re;! către aproapele, spre împlinirea celor ce lip- 
sesc, cel ce se supune poruncilor va avea plata as- 
cultării de bunăvoie. 



MS 



Suntem chemaţi Ia iubirea de Dumnezeu, cea 
întru Hristns, ca să se împlinească porunca Dom- 
nului, Care a zis: „Poruncă nouă dau vouă: să vă 
iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe 
voi..." (In. 13, 34). Şi apoi: „Mai mare dragoste de- 
cât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sâ şi-l pu- 
nă pentru prietenii săi" (In. 15, 13). Inir-adevăr, 
suntem chemaţi si la iubirea de aproapele, pentru 
că chiar şi cel desăvârşit are nevoie de ajutor. Cum 
zice Apostolul: .Nimeni să nu caute ale sale, ci 
fiecare pe ale aproapelui" (/ Cor. 10, 24). Căci 
„Dragostea [...] nu caută ale sale" (I Cor. 13, 5). Şi 
în altă parte: „Zidiţi-vâ unul pe altul, aşa precum şi 
faceţi" (/ Tes. 5, 11). Dacă cineva - care a fost tri- 
mis - nu împlineşte predania, în faptă şi în cu- 
vânt, va fi vinovat de sângele celor care nu-l as- 
cultă, nefiind în măsură să spună precum Apostolul 
în faţa presbiterilor din Efcs: „Sunt curat de sânge- 
le tuturor. Căci nu m-am ferit să vă veslesc toată 
voia lui Dumnezeu" (Fapte 20, 26-27). 

într-adevăr, dacă mai mult decât este poruncii 
va puiea face cineva pentru zidirea credinţei, ace- 
la va avea plaia pe care ne-a arătat-o nouă Apos- 
tolul zicând; „Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, 
am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o 
slujire încredinţată" (ICor. 9, 17). 



149 



întrebarea XIII 

Se cat/r oare $â suferim orice isftiul 

chiar gi ptf cea cuprinzând în ea ameninţarea 

morţii- ftenlru a păxt ascultarea 

fitfa de Dumnezeu $i inţ*rijimtn-ne 

de cei ce itetutjhsl noua înctvdhlUtţi? 

Râs/tuns: 



1. Dacă Domnul nostru lisus Ilristos, Cel Unul 
Născut, Fiul Dumnezeului Celui Viu» prin Care 
toate s-au lacul, cele văzute si cele nevăzute, având 
aceeaşi viată ca ţii Tatăl Care I-a dat-o şi luând cu 
FI toata puterea de la Tatăl, a primit moartea pen- 
tru a ne deschide noua calea mântuirii întru viata 

cea veşnica, şi ca un miel la tăiere ;i mers, zicând; 

„kuă, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. 
Sculaţi-vă să mergem, lată, cel ce M-a vândut s-a 
apropiat" iMc. 14, i\ A2) t sau precum este scris în 
Evanghelia dttţxi toatb M Iar ILsus, ştiind toate cele 
ce emu să vină asupra Lui, a ieşit şi Ie-a /js: IV cine 
căutaţi? Răspuns-au lui: Pe lisus Nazarineanul. FI 
le-a zis: Fu sunt" (/«, 18, 4-S), iar puţin după 
aceea: n V-am spus ca Fu sunt Deci, dacă Mă cău- 
taţi pe Mine, lăsaţii pe aceştia să se ducă" (ht. 18, 
8); deci dac""! însuşi Domnul a ralxJai atât, cu atât 
mai mult suntem noi datori să răbdam cele ce se 
întâmplă după Tire ! Ca prin ascultare să biruim is- 
pitele care ne vin de la duşmani, mărind pe Dum- 



150 



iiczcil Cil acelea care ni se parcă vin înlristăioarc 
dinspre duşmani ni se lac nouă Imunii până la 
moarte, urinând ceea ce s-a zis prin cuvântul înţe- 
lepciunii : „Vouă vi sa dăruit, |K*nlru Ilristos, nu 
numai sa credeţi în FI, ci să si păliinili pcnlni \T 
'////. I t -29). 

Şi hafttclv AfMtstti/itur propovăduiesc despre 
acele ki|ik a in care se istoriseşte că loală paguba şi 
moartea au fnsl primite cu bucurie, după pe «unea 
Domnului ie\\ /y//;/e4 şi ^). 

2. AţKisii iltil ne învaţă, zicând: „Cine ne va des- 
părţi pe noi de iubirea lui Ilristos > Necazul, sau 
strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lip 
sa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia i Pre- 
cum este scris: -IVnlru Tine stinieni omorâţi loală 
ziua, socoli(i am losl ca nişte oi de jun^hiere^ Dar 
în loale acestea sunleni mai mult dccâl biruitori, 
prin Acela Clare ne-a iubii. Căci sunt încredinţat ca 
nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpâniri- 
le, nici cele de acum, nici cele* ce vor fi, nici pute- 
rile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făp- 
tură nti va putea să ni 1 despart:! jx* noi de dragostea 
lui Dumnezeu, cea înlru Hrislos lisus. Domnul 
nostru 1 * (A'ow, 8, ;Vv#); ef, /\. 4$ % 22-24 X 

Negreşit, este vorba tle iubirea cea fără de care 
nu putem vieţui în Ilristos şi care slă necunnal în 
legătura cu păzirea poruncilor, după cum însuşi 
Domnul a zis: „Dacă Mă îulxrşte cineva, va păzi 
cuvântul Meu, iar cel ce nu Mă iul>eşle nu păzeşte 



I5l 



cuvintele Mele" (In. 14, 23-24). Şi încă: „Cel ce are 
poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iu- 
beşte" Un. 14, 21). 

Iar noua si cea dintâi poruncă a Sa este tocmai 
să ne iubim unii pe alţii, ca să împlinim ceea ce zice 
Apostolul: „Astfel, iubindu-vă, eram bucuroşi să 
vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci 
chiar şi sufletele noastre, pentru că ne-aţi devenit 
iubiţi" (/ Tes. 2, 8). 

Aşadar, să ne întoarcem privirea spre Hiistos şi 
să tindem spre bucuria inimii, printr-o urmare a 
Lui vrednică de lăudă. 

Năzuindu-ne sfinţi, să deprindem puterea, ca 
prin cuget şi faptă să ne facem mai binevoitori, 
păzind porunca Domnului întreagă, fără preget şi 
întinâciune, până la moarte. 

Şi aşa să păşim în viaţa veşnică şi să moştenim 
împărăţia cerurilor, precum ne-a făgăduit în chip 
nemincinos Domnul nostru lisus Hristos, Fiul 
Unul Născut al Dumnezeului Celui Viu. 



Sfârşit 



CÂTEVA PRECIZĂRI EDITORIALE 



Volumul de faţă se bazează pe traducerea efec- 
tuată de Pr. Dumimi V. Georgescu 1 în 1936-37 şi 
prezentată (însoţită de un amplu studiu introductiv, 
pe care l-am păstrai si-n ediţia noastră) ca teză de li- 
cenţă în Teologie, la Bucureşti. în anul 1937. Tâ- 
nărul teolog de atunci a lucrat cu textul grecesc 
editat dej. P. Migne (P. £?„ voi. XXXI, tom. III) şi 
cu o modestă bibliografie de epocă (a se vedea cor- 
pul de note de la finalul Studiului introductiv). 

Cele două cărţi despre Sfântul Botez (traduse 
pentru prima oară în limba română şi abia acum 
tipărite) sunt atribuite de tradiţie Sfanţului Vasile 
cel Mare; chiar dacă ele nu vor fi fost scrise de 
acesta, rămâne cert că aparţin epocii respective 
(secolele IV-V), fiind convergente cu referinţele la 
Sfântul Botez din alte scrieri vasiliene (în primul 
rând Despre Duhul Sfânt 1 } şi reflectând viziunea 

1. Autorul, riăSCUt în 1911 CGiurgiuvKni-ArjţeţJ, a urmat 
Seminarul la Rămnicu-Vaicea şi a primit hirotonia în 1933. In 
1936 a absălvit cursurile Facultăţii C e Teologic, su-sţinându-si li- 
cenţa un an mai târziu. 

2. lata o mustri: "Credinţa şi botezul reprezintă doua 
condiţii de căpătâi ale mântuirii si sunt legate strâns una de 
cealaltă. Pe de o parte, credinţa se desăvârşeşte prin botez; pe 
de altă pane. botezul se întemeiază pe credinţă; amândouă se 
împlinesc sub aceleaşi nume sfinte. Căci după cum credem in 
Tatăl, în Hui si în Sfanţul Duh, tot asa ne si botezam în numele 
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mărturisirea pecetluieşte 

153 



j-cncrala despre Taina lîolczulut din vremea pa 
Irisiicii timpurii, m-supusa palernilate ;( Si:~inluhii 
v.isiK- ivi Mare şi accentul pus , H - u AmA ascetică 
•şi misiică îniru llrisios iu- au lac ui sa includem 
cark-a de faţă în "Comorile 1'uMiei" (|;i s»«»rslKi 
Monahului IţţtUUk-, coordonatorul cole. ţici. care 
iu- a şi pus la dîs|>oziţie dacliloiţrama fuc rrîrii l\i 
rinlclui Ucorgescu). 

Kdilarea a fost mai anevoioasa ikvfil ne am li 
asieplal: traducerea arc imperfecţiuni, i.ii daciilo 
«nuna abundă în ciori. I>âna la raj-azul unii mu 
Irailmvri sau măcar al unei confruillari rând cu 
rând eu ordinalul grecesc (lucru «an- probabil nu 
mt va înlreprinclc pica curând, având în vedere 
palernilalca îndoielnică a Icxlului şi alic aspecte 
conjunciuralc». am decis prcvalându ne de inte- 
resul tlulH.vnhc.si-— sa dionosim versiunea exis- 
tentă şi să t> punem la îndemâna publicului, imr o 
cdr|«' Iară deosebite pretenţii lilolojikc. 

In viitulc-a acestei opţiuni editoriale, am ac luali- 
SSlt ortografia, am îmbunătăţit şi unificai regimul 
majusculelor, am revizui! şi am completat punclu- 
aţia. am relormulal anumilc fraze obscure seul in- 
corecte gramatical, am eliminai cacofoniile sau 
rcdundaniclc slilisiice, am îndreptai lac ii nume 
masele fiori de daclilojiraficre Isc parc c~i atât tra 



(T.-.lh.|:i .iiiiniiirtuiri-. tir l.rf.vnl j-^rlluit-jr V) ,ml;i u. M -Jf;i cir 

;i iu* muihmi, umana irîi*kmptuapt'" txin 



IS, 



ducerea cât şi dactilografierea s au efectuat In ma- 
iv grabă; probabil sub presiunea dalei de susţine- 
re a tezei), am aplicat - în general - normele tch- 

nice ale cditorialislicil acluale. 

O problemă aparte au consiiluil-o numeroasele 
Citate şi iriinitcri biblice. Pentru irimileri, am adop- 
tat uzanţa ortodox;! actualii (atât în privinţa pres- 
curtărilor, cât şi a folosirii exclusive a cifrelor aral>c, 
nu numai la indicarea versetelor, ci şi a capi- 
tolelor); constatând frecvente inadvertenţe, am 
verificai tlin nou fiecare Irimilcrc. Cal priveşte ci- 
lalclc, autorul Iraducerii declara a lî folosii ediţia 
biblica sinodală de la 193", ebr se pare că. in reali- 
tate, a utilizat (sau a preluat contextual) . şi versiuni 
mai vechi, în aceste condiţii, diferenţele faţa de 
versiunea astăzi curentă erau adeseori considera- 
bile (ca sâ nu mai vorbim de diferenţele rezultate 
clin părăsirea tradiţiei S<pHtat>hifei, pe care acum 
o reînnoadă, cu admirabilă osteneala. I I*. S. Bar- 
lolomeu Anania). I'rin urmare, cu foarte puţine 
excepţii, am refăcul cilalele (adeseori ample) du 
pă versiunea curentă a anilor '90, dar şi. când a 
trebuit urmală ScftuaiţiiHit (utilizată de aulorul 
erec) noua versiune (încă nedefiniţi vată) a l'ărin- 
tclui Anania*. Am inclus ţoale trimiterile în text, 



.1. ITui:i in iiHinimiiil de l:il.:i, 1, I' S Itiiluloinrii ;i il:il <|*" 
Ifinj^i o flota vi'i^iiiiu- «iiincnliiln ;l Nniilnr Trsl.imnil t Inului 
nv:t. <lii|u # '/'"li ',*;'"''-■ •• iiniiăhiini'lin c.irli din Wchiul 



Ivi 



între paranteze rotunde. Acolo unde apar în textul 
traducerii paranteze drepte, este voit» de explici- 
tări editoriale. 

In Studiul mtroductrv", trimiterile Ia notele tradu- 
cătorului (grupate ia sfârşit) se fac prin cifre arabe 
intre paranteze drepte. Indicaţiile bibliografice din 
cele 23 de note sunt pe alocuri neclare sau in- 
complete; pe unele le-am clarificat sau completat 
dar pentru altele ne-au lipsit sursele necesare.' 
Faptul nu umbreşte însă prea mult utilitatea ge- 
nerală a expunerii pentru un public nespecializat. 

R.C. 



Teslanicnt: Pentateuhul, lor, Psalmii, Hcclesiastul, Cântarea 
unitarilor, isaia, Icremia (unele apârule, în "ediţii de proba" 
Chiar sul» egida Rdiiurii Anastasii». 

4. In rare autorul se refera pe larg alai b originea, semnifi- 
cat* s. ritualul Tainei Botezului, cai la via* opera St. Vasik- 
cel Mare (cu o descriere amănunta a structurii a celor doua 
carii despre lxnez care-i suni atribute», 



CUPRINS 



STUDIU INTRODUCTIV 



I. Taina Botezului 

II. Sfântul Vasite cel Mare 

III. Cariile despre Botez 

CARTEA ÎNTÂI 

Cu râu ta rea / 
Cumularea II 

Cuvântarea iu 



23 
31 



43 
54 
98 



CARTEA A DOUA 



întrebarea I 

întrebarea II 

întrebarea IU 
întrebarea IV 
Întrebarea V 

întrebarea VI 
întrebarea VII 

întrebarea VIU 
întrebarea IX 



105 
108 
110 
112 
117 
121 

123 
125 

136 



întrebarea X 
întrebarea XI 
întrebarea XII 
întrebarea XIII 

CÂTEVA PRECIZĂRI EDITORIALE 



142 
146 
147 
150 

153 




.riNfa *._■*_ 



COLECŢIA 
COMORILE PUSTIEI 

(listă cronologică 1-32) 



I facturile Suplul Vzrsmufle <*« monah, 

(1994) 

"^Uerfcul **«« t"*"* 099 1L H (199© 
B « F frem Sirol . Cuvinte către monahi UW) 
9. Ir. Wie Briknceaninov, râicu/ri 1» ™«*«" 

■ţS Se Brtanceaninov. Cav** «*«P« ** 

12 Sf Paisie Velicikovski, Crini/ «rta.i- Pag*"* 
^ SS. Nou. TecXog, ** W ««**« 
°*U. Sf. Ignatie Br.anceaninov. Pfi^riie unul 

(1997) 



11 _ Ditpre Boi« 



18. Sf. Teofan Zăvorâtul, Ce este viaţa duhov- 
nicească şi cum să te apropii de ea ( 1997) 

19- Sf. Toan Gură de Aur, Omilii ia Postul Mare 

(1997) 

20. Igor Smoliţi, Din viaţa si învăţătura stareţilor 
(1997) 

21. Sf. Vasile cel Marc, Cuv. Paisie Velicikov.ski, Cuv. 
Niehifor Theotokis, Sfaturi la intrarea în monahism 
0998) 

22. Sf. Afraai Persanul, îndrumări duhovniceşti 
0998) 

23. Hristodoulos Paraskevaidis (Mitropolitul Di- 
mitriadeO. Războiul împotriva satanei (1998) 

24. Inochentie al Odcsci, Cuvântări la Sfanţul şi 
Marele Post (1998) 

25. Arhim. loasaf Popa, Temeiurile vieţii mona- 
hale de obşte (1998) 

26. Ilie A. Boulgarakis, Tu, care-l Judeci pe fratele 
tău (1999) 

27. Maica Gahriela Viziniuc. Chipuri de femei- 
martir din epoca persecuţiilor (1 999) 

28. Cuviosul loan cel Străin. Din arhiva 
Rugului Aprins (1999) 

29. Arhim. Mina Dobzeu, 3 strigări împotriva lui 
Antihrist. Istoria adevărată a pustnicului de la 
Brădiceşti (1999) 

30. Sensul desăvîrşirii în monahism. Florilegiu 
duhovnicesc alcătuit de Ignatic Monahul (în curs de 
apariţie) 

31. Sf. Grigorie de Nyssa, 8 omilii la Fericiri (1999) 

32. Sf. Vasile cel Mare, DespreBotez (1999) 



în colecţia 
COMORILE PUSTIEI 

vor apărea in curând: 

1. Juvenalie lonaşcu, Stareţul Oheorghe de la 
Cernlca şi mişcarea paisiană 

2. Petru Hrisologul, Omilii tematice 

3. Cuv, Nicodim Aghioritul, Paza celor 5 simţuri 

4. Dexidcrie sau Cărare către dragostea lui Dum- 
nezeu (roman moral-alegoric) 




yj»TBCA UJ* - 






PREŢ 



Mm ^ 



Tţj^aii executat io iMmiMcniiLE media pro braşov 



Precedate de un amplu studiu intro- 
ductiv semnat de traducător (Pr. Dunu- 
tru V. Georgescu), cele doua cărţi despre 
Sfântul Botez atribuite de tradiţie Sfân- 
tului Vasile cel Mare văd pentru prima 
oară lumina tiparului în limba română, 
tălmăcite după originalul grecesc. 

Autorul fainu>sului tratat „Despre 
Duhul Sfânt" si al Liturghiei care-i 
poartă numele, considerat părintele in- 
stituţional al monahismului creştin 
(„Regirfilc mari" şi „Regulile mici"), ne 
oferă aici una dintre cele mai imţx>r- 
tante expuneri ale originilor, ritualului 
şi semnificaţiilt>r Sfintei Taine a Bote- 
zului din perspectiva primelor veacuri 
creştine, insistând asupra statutului său 
de "a doua naştere" (în Duhul Sfânt) şi 
de "poartă a împărăţiei cerurilor", ca şi 
de condiţie necesară a accesidui la toa- 
te celelalte Sfinte Taine ale Bisericii 
drept măritoare.